Copiii nevăzători din judeţul Gorj nu au nici o şansă la învăţătură, deoarece nu există o şcoală unde aceşti elevi să poată fi alfabetizaţi.
În judeţul Gorj există peste 2.200 de nevăzători, dintre care 85 sunt copii şi tineri. Din păcate, unii părinţi preferă să-şi ţină copiii acasă pentru a putea beneficia de nişte bani în plus. Pe lângă faptul că au drepturi numai pe hârtie, nevăzătorii au foarte puţine posibilităţi de a se angaja şi întâmpină foarte multe probleme. Variantele elevilor gorjeni cu deficienţe grave de vedere ar fi să meargă la şcoli din Buzău, Cluj, Bucureşti, ceea ce implică şi cazare la internat.
Părinţii nu vor să îi dea la şcoală
Din păcate, există în judeţul Gorj şapte elevi nevăzători, ai căror părinţi le refuză dreptul la şcolarizare. Sărăcia şi lipsurile materiale îi fac pe aceştia, care locuiesc în mediul rural, să-şi ţină acasă copiii. „Sunt tot mai mulţi copii neşcolarizaţi. Părinţii nu au bani şi preferă să îi ţină acasă pe elevi ca să beneficieze de banii de la stat. Este păcat pentru că aceşti copii nu vor mai avea nici un fel de şansă la o viaţă mai bună, nu o să ştie să se descurce. Fiecare dintre noi avem dreptul la şcolarizare. Am încercat diverse metode, am vorbit cu unii părinţi, însă degeaba“, a spus Cristina Ursăţeanu din cadrul Asociaţiei Nevăzătorilor Gorj.
Nevăzător, caut serviciu
Potrivit conducerii Asociaţiei Nevăzătorilor Gorj, în acest judeţ există şi nevăzători care au reuşit să-şi facă un rost în viaţă, care şi-au găsit un loc de muncă după ce au absolvit cursurile unor licee sau chiar ale unor facultăţi. O tânără nevăzătoare din comuna Ţânţăreni a absolvit cursurile unei facultăţi de psihologie din Cluj, alţii s-au înscris la cursurile şcolilor de masaj. Sunt elevi ambiţioşi, care îşi duc la bun sfârşit îndatoririle. Din păcate, nu mulţi sunt norocoşi în ceea ce priveşte găsirea unui loc de muncă. Fără joburi, trăind doar din ajutoarele de la stat, cei cu probleme de vedere ar vrea să lucreze, dar nu au unde. Autorităţile nu sunt interesate să pună la punct un sistem prin care şi nevăzătorii să poată fi încadraţi în muncă. „Din păcate, statul nu face mai nimic pentru ca aceşti oameni să poată fi angajaţi. Cei 46 de angajaţi lucrează în fizioterapie, sunt masori, profesori, angajaţi pe studii superioare. Au diplome şi calificare. Restul nici măcar nu sunt şomeri, pentru că nu au lucrat nici unde, aşa că nu beneficiază de o asemenea indemnizaţie. Ne confruntăm cu o reticenţă generală din partea angajatorilor, dar şi cu indiferenţă din partea autorităţilor. Cifra celor care lucrează este infimă faţă de necesităţile pe care le au oamenii cu probleme de vedere. S-a ajuns la situaţia în care aproape toţi supravieţuiesc cu pensia de la stat, care nu depăşeşte 400 de lei“, a specificat Corina Ursăţeanu.
