Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, şi Dan Nicolae Chiujdea, şeful Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, au participat ieri la şedinţa de bilanţ a activităţii procurorilor de pe raza Curţii de Apel Craiova pe anul 2009.
„Am apreciat ca fiind pozitivă activitatea colegilor procurori de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova“, a menţionat procurorul general al României. Ca aspecte pozitive, Laura Codruţa Kovesi a remarcat o creştere a volumului de activitate cu 9% faţă de anul anterior şi cu… 50% mai multe faţă de 2005, înregistrându-se peste 103.000 de dosare penale în total, plus alte 17.000 de plângeri, sesizări şi memorii, de soluţionat în 2009, deşi numărul procurorilor este acelaşi – 165 – ca şi în urmă cu cinci ani, ca şi în urmă cu zece ani. În acelaşi timp, a crescut şi numărul de rechizitorii cu 40% faţă de 2008.
Principalul aspect negativ al activităţii procurorilor de pe raza Curţii de Apel Craiova îl reprezintă, potrivit procurorului general, stocul de aproape 3.700 de dosare nesoluţionate în şase luni de la primirea sesizării, situaţie datorată unor cauze obiective: volumul mare de activitate şi deficitul de personal de la unele unităţi de parchet.
Modificări legislative pentru degrevarea justiţiei
Pentru a nu se ajunge la un blocaj în justiţie din cauza numărului din ce în ce mai mare al dosarelor penale, procurorul general a venit şi cu soluţii.
„În urma discuţiilor cu colegii, am ajuns la concluzia că s-ar impune o modificare legislativă, care considerăm noi că ar trebui să privească în primul rând introducerea a două noi instituţii prevăzute în proiectul Codului de Procedură Penală: principiul oportunităţii şi acordul de vinovăţie. Credem noi că prin adoptarea acestor instituţii, volumul de lucrări ar scădea atât la parchete, cât şi la instanţe“, a declarat Kovesi, în cadrul conferinţei de presă susţinute ieri la Craiova, după prezentarea bilanţului activităţii procurorilor.
În prezent, procurorii lucrează potrivit principiului legalităţii, care înseamnă că atunci când primesc o plângere penală sunt obligaţi să facă acte de cercetare şi urmărire penală, indiferent cât de gravă ar fi fapta şi dacă este sau nu de natură penală. Această situaţie impune cheltuieli judiciare majore, chiar şi în cazurile soldate cu soluţii de netrimitere în judecată. Principiul oportunităţii, aşa cum este reglementat în Olanda şi Statele Unite ale Americii, oferă însă posibilitatea procurorilor de a aprecia dacă efectuarea cercetărilor nu impune cheltuieli foarte mari şi care în cele din urmă să nu aibă nici o finalitate. Aceasta poate însemna o degrevare a justiţiei de examinarea unor cauze care privesc infracţionalitatea minoră, permiţând concentrarea pe infracţionalitatea gravă.
Cea de-a doua propunere de modificare legislativă vizează acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult cinci ani. Infractorul ar putea negocia cu procurorul pedeapsa pe care o va primi în cazul în care îşi va recunoaşte fapta, iar dosarul nu ar mai ajunge în instanţă.
