„Sunt femeie şi iubesc o femeie“ – a fost mărturisirea unei prietene. Dacă m-a şocat această declaraţie? Trebuie să recunosc… m-a surprins. Ştiu că, atunci când vorbim despre dragoste, avem dreptul de a alege pe cine iubim. Suntem independenţi, cu un anumit grad de cultură, şi acest lucru ne dă posibilitatea de a fi respectaţi, dar şi disponibilitatea de a-i respecta pe ceilalţi.
Avem dreptul de a alege, e natural, e firesc şi sănătos. Şi Adina a ales, cât se poate de natural, să o iubească pe Oana. „Dintotdeauna am fost atrasă de femei. Pe la 16 ani, îmi făcusem un «iubit», cu care, cum era şi normal, m-am sărutat, dar nu am simţit nimic. Nu am simţit niciodată nimic pentru vreun bărbat, asta ştiu sigur“, îmi spune Adina. „A fi femeie iubind o femeie este o alegere personală, la fel ca orice altă alegere“, îmi mai spune ea. Şi îi dau dreptate.
Dezaprobată de unii, cu motive care vin de cele mai multe ori din convingerile lor de viaţă sau din frământările lor interioare, susţinută sau chiar adoptată de alţii, homosexualitatea nu mai este considerată o problemă clinică de foarte mulţi ani. Chiar dacă pentru unii acest lucru este greu de acceptat.
„Am acceptat că îmi place să fac dragoste cu o femeie“
În cazul Adinei, acceptarea a ceea ce este a pornit de la ea. „Am acceptat că aşa sunt, am acceptat că îmi place să fac dragoste cu o femeie şi nu mi-a fost deloc greu. Asta înseamnă, pentru mine, a fi normală. Nu m-a interesat niciodată ce cred cei din jur. Am destui prieteni, care îmi sunt alături, în rest nu contează nimic“, mai spune ea.
E drept, unele femei au iubit femei dintotdeauna. „Este modul în care şi-au identificat şi maturizat orientarea sexuală“, după cum explică Lena Rusti, psihoterapeut. „Aşa cum o femeie care iubeşte bărbaţii are radare activate în prezenţa potenţialilor parteneri care ar putea să o facă fericită şi să îi îndeplinească dorinţele ascunse, pentru celelalte, radarul este îndreptat în căutarea unui posibil partener femeie, cu aceleaşi dorinţe de iubire, de romantism, de stabilitate sau de aventură. Uneori e destul de greu să se găsească, pentru că, din dorinţa de a nu fi respinse sau blamate, îşi ascund orientarea sexuală de colegii de birou, de amici sau chiar de membri ai familiei“, mai declară Lena Rusti.
Dezamăgirea şi trauma, cauze ale homosexualităţii
A fi femeie şi iubind o femeie este o poveste de dragoste foarte asemănătoare oricărei poveşti de dragoste. Poate mai spectaculoasă pentru cei care nu înţeleg acest lucru şi sunt prinşi în capcana unor reguli rigide sau pentru cei care încearcă să îşi inhibe propriile porniri homosexuale, fiind virulenţi împotriva homosexualităţii.
Pentru alte femei, alegerea a apărut însă mai dificil, după căutari în ambele direcţii. „Structura lor fiind bisexuală, au încercat să se identifice poate într-o relaţie atât alături de un bărbat, cât şi alături de o femeie. Însă, chiar şi pentru persoanele bisexuale există un factor determinant, căci există persoane bisexuale preponderent heterosexuale sau preponderent homosexuale. Şi atunci, chiar dacă pot avea poveşti de dragoste atât cu bărbaţi, cât şi cu femei, în cele din urmă, tendinţa va fi de a face alegerea în funcţie de latura predominantă“, explică Lena Rusti.
Homosexualitatea psihologică
Mai există şi ceea ce putem numi homosexualitate psihologică. Apărută uneori, de exemplu, în urma unor dezamăgiri sau chiar experienţe traumatice cu bărbaţi, femeia face alegerea de a se reorienta sexual, optând pentru parteneri care să nu o mai rănească.
Dar cum toţi bărbaţii ar putea-o răni, opţiunea ei este un partener femeie, care să o înţeleagă aşa cum se înţelege ea, care să fie tandră sau vulnerabilă, aşa cum este ea. Cu alte cuvinte, un partener în preajma căruia să se simtă iubită şi în siguranţă şi care să îi comunice dragostea aşa cum ştie şi ea să o comunice.
Probabil că, prin natura noastră, ne este greu să acceptăm lucrurile pe care nu le înţelegem sau care sunt altfel decât ne-am dori. Cum ar ar fi „cazul“ Adinei, pe care poate mulţi nu reuşesc să îl înţeleagă, să îl accepte.
Cu cât suntem mai vulnerabili, cu atât ne simţim mai ameninţaţi şi de aici vin şi reacţiile uneori nejustificat de agresive ale homofobilor. „Cum însă teste psihologice au arătat că persoanele virulent homofobe au, de fapt, tendinţe spre homosexualitate pe care încearcă să şi le nege şi inhibe, devine evident că lupta lor este mai degrabă împotriva lor decât a celorlalţi“, mai explică psihoterapeutul Lena Rusti.
Adina o iubeşte pe Oana… Nu este o crimă, este normalitate.
