„Mă numesc Angela şi am cancer“. Hăul se cască printr-un cuvânt, viaţa pare o frunză, întoarsă, sucită, aruncată ici, colo, omul-fragil, neputincios. Cauze necunoscute l-au adus aici. Fără să ştie, fără să vrea, fără să poată face ceva. „Era primăvară, lumina soarelui, înflorirea pomilor îmi stârneau entuziasmul şi bucuria vieţii. Dar aceea era o altfel de primăvară. Viaţa renăştea în jur, dar seva din trupul meu se scurgea parcă în fiecare zi“, povesteşte femeia.
Nu înţelegea ce i se întâmplă. Îngrijorată, fata Angelei a insistat să meargă să-şi facă analizele. Până la urmă, a mers la ginecolog. „Vestea a căzut ca un trăsnet. Am ajuns acasă sprijinindu-mă de garduri. Aveam cancer de col. Timpul meu parcă se sfârşise….“
În ultimul deceniu, incidenţa cancerului este în continuă creştere. Anual, sunt luate în evidenţă peste 2.000 de cazuri noi de pacienţi cu afecţiuni maligne. Datele arată că în Craiova sunt înregistrate în rapoartele oncologice circa 12.000 de persoane. Cu toate acestea, nici oraşul şi nici zona Olteniei nu beneficiază de infrastructura necesară, astfel încât să poată asigura accesul legal pentru toţi pacienţii la investigaţiile şi terapiile de ultimă generaţie.
În prezent, două secţii de oncologie medicală cu un număr insuficient de paturi sunt singurele facilităţi de tratament pentru o zonă cu sute de mii de oameni. „Cancerul, ca boală, descoperit la timp, nu este mai grav decât un accident de circulaţie care poate suprima viaţa în câteva minute sau ore, sau un infarct în care sfârşeşti în câteva clipe. În cancer, şi timpul hotărăşte. Dacă aţi descoperit că aveţi simptome care va îngrijorează, nu aşteptaţi să treacă clipe preţioase care s-ar putea transforma în ani de viaţă pierduţi“, recomandă medicul specialist Dan Lungulescu.
„Azi te rogi să mori, mâine să trăieşti…“
Dificultatea este să înveţi să trăieşti în incertitudine şi să accepţi că tratamentul este un proces îndelungat, că, după ce devii supravieţuitor, trebuie să ai mereu grijă de tine. Persoanele din preajmă devin cel mai de preţ capital. O vorbă bună, un prieten care nu pleacă, o familie care te sprijină, oameni care înţeleg. În lipsa unor psihologi şi terapeuţi, lupta o duc, în cazurile fericite, rudele apropiate. „Cancerul te transformă radical. Căderea părului, schimbarea trăsăturilor, paloarea. Te priveşti în oglindă şi parcă vezi o nălucă. Te ascunzi de lume, căci drama se transformă în stigmat. Vrei să rămâi demn şi puternic, dar sufletul ţi se mutilează precum trupul. Te sfâşie incertitudinea şi teama că poţi deveni o povară. Azi te rogi să mori, mâine să trăieşti…“, îşi spune povestea Angela. Operaţie, cobaltoterapie, chimioterapie. Apoi analize, operaţie din nou, chimioterapie. Nu ştie cum şi dacă ar fi rezistat fără încurajările medicului şi sprijinul familiei. Teama, nesiguranţa, durerile trec greu, iar uneori rămân permanent, ca o umbră ataşată de sufletul înspăimântat. Ca şi Angela, Elena a trecut prin experienţa bolii. Ca şi ea, a avut nevoie de toate resursele să poată merge mai departe. „Aveam o viaţă liniştită… Dar de ceva vreme, durerile abdominale nu-mi dădeau pace. Făceam enterocolită întruna. Am mers la mai mulţi medici, în Motru şi în Craiova. Dar tratamentul îmi ameliora suferinţa o vreme. La puţin timp, o luam de la capăt. După circa doi ani de chinuri, am decis să-mi fac o colonoscopie şi… vestea a venit cruntă… aveam cancer de colon“.
Acţiuni caritabile şi sprijin moral
OncoHope. O asociaţie care, de ceva vreme, încearcă să fie alături de oamenii afectaţi de această maladie. Dincolo de saloanele din spital, unde se ştiau supravegheate, dincolo de camera de acasă, unde se simţeau mai liniştite, şi pentru Angela, şi pentru Elena, a contat sprijinul material şi moral, suportul psihologic primit din partea specialiştilor.
„În ultimul deceniu, cancerul a devenit o boală care afectează din ce în ce mai mulţi oameni. În multe cazuri, ei au necesităţi speciale şi nevoia de a fi ajutaţi. Nu facem altceva decât să completăm sprijinul pe care îl acordă societatea. Le datorăm atenţie şi implicare celor care suferă lângă noi. Şi speranţă. OncoHope asta înseamnă. Ne gândim la solidaritate, încredere, dăruire, putere. Încercăm să fim alături de oameni prin acţiuni caritabile în unităţile medicale de stat şi susţinând material persoane cu venituri mici. Este un început de care aveam nevoie în Craiova“, vorbesc reprezentanţii asociaţiei.
Fără certuri şi mânie
Lupta pentru viaţă este realitatea multor oameni.
„Ca orice boală, existenţa cancerului implică şi o soluţie. Astăzi este demistificat. Medicina evoluează pe zi ce trece şi ratele de supravieţuire cresc la fel“, afirmă medicul Dan Lungulescu. Lupta nu se opreşte niciodată. Dar regulile nu sunt imposibile. Să munceşti regulat, dar nu până la oboseală şi în nici un caz până la istovire. Să respecţi răgazul sau pauzele pentru odihnă, să ocoleşti împrejurările care pot da încordări sau emoţii puternice. Să eviţi tulburările adânci nervoase sau sufleteşti, să înlături pricinile de supărări, certuri sau mânie.
„Niciodată cancerul nu s-a vindecat cu leacuri băbeşti, cu descântece sau farmece. Cancerul nu se vindecă nici cu tratamente «întâmplătoare» făcute după sfatul «binevoitorilor» şi nici cu medicamente luate fără rost, fără directa îndrumare a medicului specialist. Trebuie să urmezi la terminarea tratamentului toate recomandările în ceea ce priveşte «viitorul», privitoare la îngrijirea pe mai departe a locului tratat, la starea sănătăţii, respectând regimul alimentar, felul de muncă şi stilul de viaţă“, încheie medicul oncolog.
