„La bine şi la greu“, spune preotul, împărtăşind o concepţie veche de sute de ani. Dar femeia din faţa lui se-ndoieşte. Vede cupluri în jurul ei destrămându-se şi crede că rolurile în familie trebuie schimbate. Statisticile arată însă că România este una dintre ţările cu cele mai multe căsătorii oficiate din Uniunea Europeană.
„Împerecherea bărbatului cu femeia, când nu-i uşurarea unei luxurii vagabonde ori a unei prostituări furişe, când e precedată de o alegere nesilită, de o patimă curată, de-o învoială ştiută de lume şi consfinţită, capătă caracter aproape mistic, pe care nimeni nu-l mai poate înlătura. Alegerea e fără schimbare, pasiunea curată e consfinţită, învoiala e veşnică. În cele două trupuri ce se strâng în dorinţă sunt două suflete ce se regăsesc în iubire“, spune părintele Arsenie Boca. „Aceasta trebuie să fie căsătoria“, rosteşte, cu voce liniştită, preotul. Femeia-l ascultă. „Aşa cred şi eu. Părinţii mei se iubesc şi-acum. Dar mie mi-e teamă. Lumea s-a schimbat mult. Sunt atâtea cupluri care nu se înţeleg, atâtea divorţuri…“.
Ultimii 20 de ani au schimbat mentalităţile românilor. Multe din valorile construite până atunci au fost înlocuite. Şi, totuşi, analizele şi statisticile par să infirme teama femeii care-l ascultă pe preot. România este una dintre ţările cu cele mai multe căsnicii la nivel european. În 2006, rata era de 6,79 la mia de locuitori. Un an mai târziu, datele estimau un prim loc în cadrul Uniunii, cu 8,78 la mie.
Superioritatea bărbatului în viaţa publică
În lumina difuză a bisericii, preotul încearcă s-o convingă pe femeie de beneficiile unei astfel de alegeri: îi vorbeşte despre Dumnezeu, despre iubire, despre perpetuarea speciei, de menirea femeii. Uneori se opreşte, încercând să-şi aleagă cuvintele cât mai bine. „Sunt mulţi oameni care au astfel de frământări. Multe îndoieli vin din familie, din ceea ce văd că se-ntâmplă în universul apropiat. Dar cei mai mulţi cred în rolul căsniciei“. Cuvintele preotului sunt susţinute de cercetările pe tema familiei, care demonstrează că ataşamentul românilor faţă de căsnicie este foarte ridicat. Atitudinea lor este una tradiţională, familia fiind încă „o instituţie fundamentală şi sursa cea mai importantă de satisfacţie a vieţii“. Un studiu care vizează atitudinile oamenilor arată că, în ultimii ani, ceea ce s-a schimbat este rolul fiecărui individ în familie. Atitudinile faţă de drepturile şi rolul femeii descriu stereotipul tradiţional al femeii, ataşată de familie şi copii. Aproape jumătate din cei chestionaţi consideră că, în cuplu, femeia este bine să fie mai tânără şi că rolul de casnică poate oferi acelaşi sentiment de împlinire ca un loc de muncă plătit. Pe de altă parte, bărbaţii sunt consideraţi lideri politici mai buni decât femeile. Răspunsurile acestea confirmă preponderenţa stereotipurilor privind rolurile de gen tradiţionale: rolul instrumental al bărbatului şi superioritatea lui în viaţa publică şi politică şi rolul expresiv al femeii şi superioritatea ei în familie.
La început, a fost frumos…
După 20 de ani de sistem democrat, femeile din România – şi, în general, din ţările foste comuniste – sunt cele care fac majoritatea treburilor casnice. Diviziunea muncii în cadrul gospodăriei se menţine, femeia având două servicii, unul pe piaţa muncii şi altul acasă, rol explicat şi prin standardul de viaţă scăzut. Experienţa convieţuirii între doi parteneri conduce la dezvoltarea unor roluri specifice, inegale. Statisticile arată că, dacă în primii ani de căsnicie, intimitatea face ca deciziile să se ia prin negociere, în timp, fiecare îşi dezvoltă competenţe în arii diferite, în ciuda faptului că familia-echipă, cu roluri similare, este mult mai echilibrată şi stabilă.
Educaţia cere egalitate
Indiferent de gen, persoanele inactive, mai puţin educate şi cele care trăiesc în parteneriate neoficializate sunt mai puţin satisfăcute de împărţirea sarcinilor de creştere a copiilor. Femeile care trăiesc în uniuni informale, inactive, cu educaţie scăzută, din mediul rural sunt mai puţin satisfăcute. „În cazul femeilor, satisfacţia lor faţă de viaţa de familie este influenţată de implicarea bărbatului în treburile gospodăreşti: cu cât partenerul se implică mai mult, cu atât satisfacţia soţiei creşte“. În condiţiile în care femeia este activă pe piaţa muncii şi aduce o contribuţie financiară comparabilă cu a bărbatului, aşteptările acesteia vizează implicarea într-o mai mare măsură a bărbatului în gospodărie.
Maria CARAGEA
