La un an de la alegerea sa istorică şi de la promisiunea de a se distanţa, prin dialog, de diplomaţia de confruntare a predecesorului său, George W. Bush, Barack Obama poate fi creditat că a dat un nou impuls climatului diplomatic mondial, după cum arată popularitatea de care se bucură în străinătate sau recentul Premiu Nobel pentru Pace.
Rezultatele liderului american se opresc însă aici sau aproape: Iranul continuă să sfideze marile puteri în dosarul nuclear, iar conflictul din Afganistan se împotmoleşte. De asemenea, Obama a dorit să repornească de la „zero“ în relaţiile cu Rusia, dar nimic nu arată că Moscova este gata să-i susţină pe americani în dosarele internaţionale. „Este, într-adevăr, vorba despre un dialog pentru a obţine ceva sau doar de dragul vorbitului?“, se întreabă Juan Zarate, fost consilier pe probleme de antiterorism al lui Bush şi expert în grupul de reflecţie de la Washington, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale.
„Problema cu politica mâinii întinse este că permite adversarului să dicteze termenii dialogului“, a adăugat el, în timp ce Iranul a anunţat în cursul acestei săptămâni că respinge acest tip de dialog.
„Turneu mondial de scuze“
În context, opoziţia republicană nu a ratat ocazia de a sublinia lipsa rezultatelor concrete, reproşându-i lui Obama că s-a lansat, de-a lungul diferitelor vizite efectuate în străinătate, într-un „mare turneu mondial de scuze“. Susţinătorii preşedintelui afirmă însă că politica externă promovată de Obama va da roade, dar că liderul american are nevoie de timp şi că un singur om nu poate schimba lumea.
Cu toate acestea, Obama trebuie să arate că răbdarea Statelor Unite are limite, spune profesorul Bruce Buchanan, de la Universitatea din Texas.
Dacă Iranul reprezintă poate testul cel mai serios pentru Obama, celelalte dosare nu sunt nici ele deloc uşoare: de la sosirea preşedintelui american la putere, Coreea de Nord a efectuat al doilea test cu bomba atomică, ostilitatea Cubei nu s-a diminuat, iar eforturile sale pentru revenirea la dialog în conflictul israeliano-palestinian se lovesc de un zid de indiferenţă.
În plus, în timp ce inamicii SUA critică doctrina Obama, nici aliaţii Washingtonului nu par dispuşi să urmeze apelul său la multilateralism: europenii rămân reticenţi faţă de Afganistan, conflict din ce în ce mai lipsit de popularitate.
Noua abordare în relaţiile diplomatice a apărut în timpul campaniei pentru prezidenţiale. Întrebat atunci dacă este dispus să-i întâlnească direct pe liderii ţărilor inamice Statelor Unite, Obama a răspuns: „O voi face!“. Cu toate acestea, el nu a făcut acest lucru.
„Se vede în cursul preşedinţiei: Obama are, într-adevăr, o abordare tehnocratică şi pragmatică (…), ceea ce arată că este cu mult diferit faţă de cea din campanie“, apreciază Julian Zelizer, specialist în analizarea mandatelor preşedinţilor americani la Universitatea Princeton, din New Jersey.
