17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDezolare, oboseală şi parfum ieftin

Dezolare, oboseală şi parfum ieftin

E o zi plăcută şi răcoroasă, afară miroase a toamnă tihnită, iar aici, înăuntru, în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă Olt, a transpiraţie, a dezolare şi, atunci când vreo angajată a instituţiei se deplasează plină de importanţă, pe tocurile-i subţiri, dintr-o parte în cealaltă a holului larg, cu un maldăr de hârtii strânse matern la piept, într-un fel ce aminteşte de mersul ţanţoş al Cruellei către victoria finală împotriva veselilor căţei pătaţi ce au adăugat salvator o tonă de alb cu smocuri negre şi un gram de strălucire într-o existenţă altfel neglijabilă, a parfum de firmă cumpărat de la taraba de cu-de-toate din Zahana.

Sub privirile bonome ale gardianului ce coboară lent, boiereşte, cu mâinile la curea, pe scara largă ce dă la parter, grupul de oameni îngrămădiţi în faţa ghişeului AJUTOR SOCIAL aruncă în sediu un cor de şuşoteli, din care desluşeşti aleatoriu frânturi de cuvinte rupte de context şi de logica vorbirii, articulări stranii ce compun o babilonie sonoră şi, într-o măsură anume, deranjantă. Câţiva romi tineri, cu ochelari-oglindă de idol ieftin priponiţi pe frunte, deasupra şepcillor sport cu cozorocul întors la ceafă, se remarcă din capul locului prin faptul că sunt ceva mai înalţi decât ceilalţi componenţi ai grămezii. Contrastează vizibil cu oamenii obosiţi, şleampeţi, ruinaţi ce-i înconjoară. Discută ceva tonic şi amuzant pentru ei, căci, în răstimp, câte unul se hlizeşte relaxat, apoi prelungeşte, cu o replică ce stârneşte un nou val de comentarii, o conversaţie uşoară, agreabilă, care face ca aşteptarea să le fie mai plăcută. Băieţii, puternici ca urşii, volubili, luminoşi, precum dimineţile calde de primăvară, vor primi probabil ajutoare, bani la care noi, cei ce alimentăm bugetul statului, renunţăm cu bună-credinţă în folosul celor despre care ne închipuim că nu au şansa sau puterea de a se ridica la nivelul exigenţelor pieţei muncii din România.

Un task bifat

Unde întorci capul te loveşti de un anunţ uşor ambiguu, care te informează că o iminentă bursă a locurilor de muncă va prilejui o nouă întâlnire, a câta oare, între absolvenţi – de ce nivel nu se precizează – şi angajatorii din zona Slatina. Dar ce companie serioasă ar putea fi astăzi interesată să recruteze şi să pregătească un om lipsit de baremul de experienţă profesională, care i-ar permite să funcţioneze cu un randament cât de mărunt, şi de deprinderile de a construi şi menţine relaţii umane decente, corecte cu colegii de serviciu? Cine mai are, în prezent, răbdare, resurse băneşti şi bunăvoinţă? Cine, în uriaşul joc de noroc cu miză extremă, viaţă sau moarte, supravieţuire sau faliment, de deasupra capetelor noastre, ar prefera, din şuvoiul de lucrători cu certe competenţe direcţionate către şomaj de mult-prea-saturata zonă a muncii legale, o persoană imatură, necoaptă biologic, needucată, incapabilă încă să detecteze oportunităţi şi să evalueze avantajele fidelităţii faţă de firma care o plăteşte? Cine şi-ar dori, altfel spus, tocmai cartea cea mai proastă în arsenalul său de atac? Bursa asta este, în cel mai bun caz, o glumă. Sau gestul inadecvat şi încăpăţânat de pedanterie al actriţei bătrâne şi ofilite care, înainte de a ieşi la plimbare cu pudelul, duminica, nu uită să-şi picteze cu roşu negul înecat de riduri şi zdrenţe de piele descoamată de pe obraz. Sau un task bifat pentru justificarea salariului pe lista de ocupaţii zilnice a nu ştiu cărui individ scrupulos de la Forţe de Muncă.

Un om obosit

Angajatul dindărătul unuia dintre cele câteva ghişee la care se depun şi se verifică dosare, un bărbat încă tânăr, îmbrăcat în inevitabila cămaşă bleu cu mâneci scurte plus cravată albastră a oricărui funcţionar public şi inspector bancar, e frânt de oboseală. E vioi însă, e ager, e stăpân pe situaţie. Sunt probabil ani de exerciţiu, de rutină, de hârşâială dureroasă la rădăcina siguranţei sale. Tastează ceva în timp ce ascultă întrebări ale clienţilor, se uită în acte, consultă, în vraful de monitoare oficiale xeroxate de pe birou articole de lege însemnate cu marker prăzuliu, se repede la dulapul metalic din fundal, de unde se întoarce cu elementul căutat, oferă explicaţii lămuritoare şi-i direcţionează pe cei nimeriţi greşit către alte servicii ale oficiului cu o iuţeală remarcabilă. Toate în acelaşi timp. Într-un cuvânt, se descurcă foarte bine. Dar, pivindu-l, e greu să nu observi că, deşi au trecut doar vreo două ore din programul zilei de astăzi, omul e extenuat. Ochi înfundaţi în orbite, frunte ridată, figură căzută. Parcă vine de la plug. Ce-a păţit oare? Încerci un exerciţiu de imaginaţie. Aici, în faţa lui, apar în general indivizi cu pregătire şcolară redusă. Sunt rudimentari, deprimaţi, înrăiţi şi ostili.
Pentru ei, sursa răului este nu versatilitatea şi inconsecvenţa unei clase politice incapabile să-i protejeze, nu slăbiciunile şi lacunele de moralitate ale instituţiilor statului create pentru a-i servi, nu rapacitatea şi făţărnicia parveniţilor cu maşină 4×4 de patron şi tupeu de curvă, ci amărâtul de la oficiul de şomaj care le refuză dreptul de a fi plătiţi câteva luni pentru a-şi linge rănile acasă, în faţa televizorului. Ei bine, jobul lui este să-i asculte, să le vorbească şi, mai mult, să-i ajute. Grea treabă! Există, cred, categorii întregi de bugetari, cohorte de rude, amante, nepoţele aciuate prin prefecturi, primării, anexe guvernamentale şi câte alte ascunzişuri răcoroase, care nu realizează în ani întregi atât cât produce omul acesta într-un singur schimb. Nu e corect!, îţi vine să strigi. De ce viaţa e uneori atât de nedreaptă?

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU