Protestul judecătorilor şi procurorilor din România a început să mă scârbească. Şi nu doar pe mine. Sunt milioane de oameni care se spetesc pe salarii de 200-300 de euro pe lună şi nu fac asemenea fiţe.
Magistraţii au – trebuie să recunosc – o meserie periculoasă. Iau decizii cu privire la soarta unor oameni, la bunurile şi libertatea lor, iar asta nu-i un lucru uşor. Trebuie să fii tare ca să n-o iei razna uitându-te în fiecare zi în spate şi gândindu-te dacă nu cumva acolo te pândeşte vreunul care s-a simţit nedreptăţit de o decizie a ta. Judecătorii şi procurorii nu trebuie să se lase doborâţi de această teamă, ci, dimpotrivă, trebuie să-şi păstreze verticalitatea şi să dea hotărâri corecte şi legale.
Salarii şi pensii după lege
Tocmai pentru acest stres continuu sunt şi plătiţi corespunzător. Au salarii bune, de zeci de ori mai mari decât cei care dau cu sapa ori muncesc în vreo fabrică pentru câteva sute de lei pe lună. Mai mult, au şi o lege specială, în baza căreia, la final de carieră, pot primi o pensie mai mare chiar decât salariul din perioada în care erau în activitate. Luna trecută, un cunoscut – judecător de la Curtea de Apel Craiova – a ieşit la pensie. Nu-i pot ura decât viaţă lungă şi fericire. Puţini ştiu însă că va primi o pensie de… 8.100 de lei pe lună. Valoare netă. E meritul lui, a muncit vreo trei decenii pentru asta, iar legea specială îi dă dreptul să primească o asemenea sumă.
De la 1 septembrie însă, tensiunea din justiţie a răbufnit. Instanţele şi Parchetele au decis întreruperea sau restrângerea activităţii, în semn de protest faţă de subfinanţarea justiţiei şi salarizarea magistraţilor în raport cu celelalte puteri ale statului, precum şi faţă de proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La început, le-am înţeles nemulţumirea. Sistemul judiciar chiar era subfinanţat. Procurorii şi judecătorii veneau de acasă inclusiv cu hârtie de scris, pentru că nu mai primeau de la serviciu, iar pentru efectuarea unor expertize aşteptau luni de zile până se găseau fonduri ca să le plătească.
Magistraţi plătiţi ca parlamentarii
Problemele astea s-au rezolvat însă. Cu vreo lună în urmă, în ciuda crizei financiare, s-au găsit bani pentru o rectificare de buget care să acopere măcar strictul necesar până la sfârşitul anului. S-au găsit bani de combustibil pentru maşinile trase pe dreapta şi chiar pentru ceva rechizite, iar multe dintre expertizele necesare pentru finalizarea dosarelor penale au fost deja achitate cu banii puşi la dispoziţie de guvern.
Lunea trecută, guvernul a rezolvat şi nemulţumirile magistraţilor privind coeficienţii din Legea unitară de salarizare, pentru care executivul îşi va asuma răspunderea în parlament. Salariile magistraţilor au fost aduse la nivelul senatorilor şi deputaţilor, depăşind chiar veniturile unor membri ai guvernului, iar legea va include şi o prevedere specială, prin care li se garantează că nu vor primi bani mai puţini decât nivelul salariului din mai 2009. Astfel, coeficienţii pentru judecătorii cu grad de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit între 8,75 şi 11,2 salarii minime pe economie. Totodată, baza de calcul pentru un judecător de curte de apel sau un procuror de acelaşi grad a crescut între 6,45 şi 8,3 salarii. În noua variantă, pentru un judecător de tribunal sau un procuror de Parchet de pe lângă tribunal s-a stabilit un coeficient cuprins între 6,2 şi 8 salarii minime, majorat faţă de varianta anterioară. Un magistrat cu grad de judecătorie va putea obţine un coeficient între 4,5 şi 7,3, de asemenea majorat semnificativ faţă de ultima variantă. Un judecător sau procuror cu vechime de până la trei ani va avea un salariu calculat cu un coeficient între 3,5 şi 4,4 salarii minime. Coeficientul pentru şefii din justiţie, respectiv pentru şeful CSM, al instanţei supreme şi pentru procurorul general este de 11,7, egal cu cel al premierului.
Protest fără justificare
Şi totuşi, protestele continuă, deşi atât ministrul justiţiei, cât şi preşedintele ţării i-au rugat pe magistraţi să-şi reia activitatea. Lor însă nu le pasă. Vor bani mai mulţi, tot mai mulţi, cât mai mulţi…
De parcă ar fi mai catolici decât papa, judecătorii continuă să refuze judecarea proceselor. Disperat că nu poate să pledeze într-un dosar, pe motiv că judecătorii au decis amânarea fără motiv a cauzei, avocatul craiovean Ion Şt. Diaconu a apelat zilele trecute la „judecătorul suprem“. A mers adică la biserica de peste drum, unde a dat un acatist împotriva magistraţilor de la Judecătoria Craiova. Ce le-a „urat“, nu putem reproduce. Aşa cum nu putem reproduce nici ceea ce le doresc magistraţilor bieţii oameni care, apucând în aceste zile calea Parchetelor sau instanţelor, sunt trimişi înapoi acasă, pentru că nimeni nu vrea să le ia cererile. „E grevă“, li se spune.
Vineri, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-au gândit să-şi extindă protestul, intrând în „silenzio stampa“. Au refuzat să dea relaţii presei nu doar despre protestul lor, ci şi despre orice dosar pe care-l cercetează, iar asta exact într-un moment în care anchetează multe cauze de interes public.
Ce-or mai vrea? Bani mai mulţi? Pensii mai mari? Nici eu nu mai înţeleg. Poate e cineva în stare să-mi explice…
