După o şedinţă-maraton de zece ore, guvernul a decis miercuri ca învăţământul obligatoriu să fie de zece clase, plus clasa pregătitoare, renunţându-se astfel la învăţământul obligatoriu de 12 clase, plus clasa pregătitoare, variantă propusă iniţial de ministrul Ecaterina Andronescu.
Premierul Emil Boc a ţinut să precizeze de la bun început că învăţământul trebuie să se axeze pe aspectul calitativ, nu pe cel cantitativ. „Copiii trebuie să înveţe cum să înveţe, să li se dezvolte spiritul creativ, să nu mai fie doar o masă amorfă care trebuie să recepteze informaţii cantitative, ci, dimpotrivă, învăţământul să îi formeze pentru viaţă şi să îi pregătească pe copii cu abilităţi de comunicare, cu abilităţi digitale, specifice secolului în care trăim, şi, nu în ultimul rând, cu spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, cu creativitate şi imaginaţie şi mai puţin accent pe ceea ce avem acum, şi anume cât mai multă informaţie, cât mai mult material pentru a toci, aşa cum eram obişnuiţi să spunem. Acum avem bibliotecă virtuală, putem lua de pe internet informaţiile. Important este să ne formăm şi să formăm copiii noştri ca şi oameni şi să îi învăţăm cu deprinderile specifice societăţii în care trăim“. Statul susţine calitatea educaţiei, indiferent de tipul de capital al furnizorului de educaţie, de stat sau privat.
Premierul Emil Boc consideră că este necesară evaluarea prin teste de tip internaţional şi evaluarea după fiecare ciclu curricular, pentru stabilirea planurilor individualizate de învăţare. Cu alte cuvinte, de la grădiniţă şi continuând cu învăţământul gimnazial şi secundar, părintele va primi în permanenţă un raport cu privire la evoluţia educaţională a copilului.
„Acest portofoliu educaţional va urmări copilul pe toată perioada de învăţare, vom putea să corectăm şi vom putea să îl îndrumăm spre cea mai bună profesie pe care o poate avea, vom putea să îi corectăm din timp eventualele lacune“, a spus premierul Boc. De asemenea, este important de stabilit baza legală pentru Programul „Şcoală după şcoală“, program care i-ar ajuta în primul rând pe copii şi apoi pe părinţii lor şi chiar pe dascăli.
Potrivit noilor reguli propuse, directorii de şcoli şi directorii adjuncţi nu pot fi membri ai vreunui partid politic în perioada mandatului, iar avansarea cadrelor didactice va trebui să aibă la bază criteriul de competenţă, şi nu vechimea în muncă, aşa cum propusese ministrul educaţiei. La capitolul fonduri, legea acordă 7% din PIB pentru educaţie, din 2010.
Învăţământul superior
În privinţa învăţământului superior, Legea educaţiei naţionale a preluat mai multe elemente din Pact şi Strategie. S-a decis diferenţierea universităţilor în patru categorii, creşterea autonomiei universitare, prin acordarea către senat a dreptului de a stabili structura internă a universităţilor, înfiinţarea Registrului Matricial Unic, care este o bază de date electronică, cu toţi studenţii, de la toate universităţile acreditate, care face transparent traseul lor educaţional şi împiedică falsificarea diplomelor. De asemenea, s-a păstrat ideea de finanţare multianuală pe cicluri de studii, constituirea Codului Naţional al Calificărilor şi al unui sistem de împrumuturi pentru studenţi şi încurajarea cercetării ştiinţifice universitare, definirea răspunderii publice a universităţilor şi penalizările asociate, dacă se face abuz de autonomie şi se încalcă răspunderea publică. S-a menţinut ideea elaborării Codului de Etică şi a raportului anual al rectorului privind respectarea eticii, precum şi anularea concursurilor obţinute prin plagiat sau pe bază de incompatibilităţi, implementarea opţională, la nivel de cartă, a sistemului managerial în conducerea universităţilor. Cu alte cuvinte, senatele universităţilor, prin cartă, vor putea decide ce tip de conducere universitară promovează: sistemul colegial sau sistemul managerial.
De asemenea, s-a decis înfiinţarea unui sistem de indicatori statistici, prin care se monitorizează permanent starea învăţământului superior, eliminarea condiţiei de vechime pentru ocuparea poziţiilor didactice în învăţământul superior, pentru cei care provin din învăţământul superior. Cu alte cuvinte, nu va mai exista o condiţie de vechime pentru a ajunge lector, conferenţiar universitar sau profesor universitar, ci criteriile care vor prevala vor fi cele care vor ţine cont exclusiv de performanţa academică, de capacitatea de a produce lucrări ştiinţifice, de capacitatea de a avea recunoaştere internă şi internaţională, indiferent de vârsta pe care o are cadrul didactic. În plus, o persoană nu poate ocupa funcţia de rector sau de decan mai mult de două mandate.
Vârsta legală de pensionare în învăţământul universitar va fi de 65 de ani, potrivit legii, iar profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat pot să continue activitatea maximum până la vârsta de 70 ani, dar numai cu aprobarea anuală a Senatului universităţii, în funcţie de performanţa academică şi, evident, de resursele financiare pe care universitatea le are la dispoziţie.
Trei legi majore în faţa Parlamentului
Guvernul a decis să îşi asume răspunderea în faţa parlamentului pe trei proiecte de lege. Proiectele pentru care guvernul îşi va asuma răspunderea sunt următoarele: proiectul de lege privind educaţia naţională; proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; proiectul de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea Acordului-cadru cu Comisia Europeană şi FMI. Proiectele de lege vor fi transmise Parlamentului cel mai probabil luni.
