Ce se întâmplă când, din considerente sociale, morale, religioase sau de altă natură, un cuplu decide să ducă la termen o sarcină, „să lase“ copilul care a rezultat dintr-un act sexual neprotejat, deşi nu şi-l doreşte nici mama, nici tatăl?
Un studiu unic privind evoluţia copiilor nedoriţi a fost efectuat în două ţări: Suedia şi Finlanda. Evaluarea copiilor proveniţi din sarcini nedorite s-a făcut la diferite vârste: la 28 de zile după naştere şi la 8, 14, 16 şi 23 de ani. Situaţia lor a fost comparată cu cea a copiilor proveniţi din loturi de control, copii de aceeaşi vârstă şi sex. S-a constatat că într-un procent mult mai mare, comparativ cu grupul de control, copiii nedoriţi au fost născuţi prematur, au prezentat handicapuri la naştere, risc mai mare de probleme psihosociale, delincvenţă, au avut rezultate mai slabe la învăţătură, necesitând un ajutor mai consistent la şcoală din partea profesorilor şi mai multe consulturi psihiatrice. La 14 ani s-a constatat că aceşti copii prezentau, în proporţie dublă, scoruri mici ale coeficientului de inteligenţă (<86) faţă de copiii din lotul martor, iar mamele lor îi caracterizau ca fiind încăpăţânaţi, răutăcioşi şi nervoşi. Profesorii i-au caracterizat ca fiind hiperactivi şi mai puţin sociabili. La 23 de ani, de trei ori mai mulţi tineri proveniţi din lotul de copii nedoriţi au comis infracţiuni, comparativ cu lotul de control.
Educaţia prenatală ar salva copiii de la tristeţe
Întrebaţi despre modul lor de viaţă şi despre cât de fericiţi sunt, aceşti copii au exprimat într-o măsură mult mai mare nemulţumire, îngrijorare, tristeţe, comparativ cu copiii din grupul de control. Ei au relatat faptul că, în general, nu au menţinut o legătură strânsă cu părinţii şi că au suferit repetate dezamăgiri în relaţiile lor umane. S-a constatat, de asemenea, că aceştia erau majoritatea în tratament psihiatric, fumau mai mult, consumau mai multă cafea şi alcool decât copiii doriţi proveniţi din grupul de control.
Poate ar trebui să se încerce o educare a părinţilor înainte de naştere. Tot ceea ce ei ar putea dori mai bun pentru odraslele lor, pentru formarea acestora, s-ar putea iniţia în perioada prenatală: luând în considerare, chiar înainte de concepţie, impactul pe care îl are viaţa prenatală asupra dezvoltării viitorului copil; manifestând iubire din primele momente ale sarcinii conştiente, trimiţând mesaje pozitive viitorului copil; aplicând discernământ pentru a selecta acele condiţii care sunt deosebit de benefice dezvoltării copilului: hrană adecvată, relaxare, respiraţie corespunzătoare, impregnând simţurile cu stimuli armonioşi (imagini frumoase, muzică de calitate, plimbări lungi în natură, evitarea toxinelor şi, pe cât posibil, a poluării); cultivând relaţii şi gânduri pozitive cu cei din jur, părinţii încercând să activeze latura pozitivă a fiinţei copiilor.
www.educatiaprenatala.ro
