Deşi principiul reciclării deşeurilor electrice, electronice, electrocasnice, IT&C ori de surse de iluminat este „poluatorul plăteşte“, taxa de Timbru Verde o plătim noi, cumpărătorii produselor. Unde se duc şi pe ce se cheltuiesc aceşti bani puteţi afla în cele ce urmează.
Atât legislaţia europeană, cât şi cea românească prevăd o serie de norme pentru a proteja mediul şi obligă producătorii de echipamente electrice, electronice şi electrocasnice (DEEE), surse de iluminat sau produse IT&C, importatorii sau firmele care asamblează, căci tot activitate de producţie se cheamă, să colecteze, să recicleze şi să valorifice produsele scoase din uz. Teoretic, reciclarea este o cheltuială pe care producătorul este obligat să şi-o asume. Pentru a acoperi aceste cheltuieli, producătorii, importatorii sau vânzătorii au posibilitatea legală de a cere o sumă de bani clienţilor, la vânzare, sub forma unui adaos la preţul produselor. Se preferă ca acest adaos să fie clar evidenţiat. Este o taxă vizibilă separat. Se aplică tuturor produselor din categoriile amintite şi, dacă la asta vă gândiţi, plata ei nu poate fi evitată. Timbrul Verde. Este taxa pe care o plătim pentru a finanţa activităţile de protejare a mediului.
Asociaţii nonprofit, finanţate de această taxă
Trebuie spus că taxa de Timbru Verde nu intră în categoria profiturilor vânzătorilor sau producătorilor. Aceştia sunt obligaţi prin lege să protejeze mediul înconjurător. Sistemul la care s-a ajuns în prezent, astfel încât obiectivul de mediu să fie atins, dar vânzătorii, îndeosebi cei mici, să nu „geamă“ sub povara obligaţiei, poate fi rezumat simplu: asociaţii nonprofit cu destinaţie specială. Producătorii sau importatorii s-au înrolat liber, în funcţie de alegerea fiecăruia, în asociaţii pe umerii cărora s-a mutat responsabilitatea reciclării. Sunt mai multe asociaţii de acest fel în România.
Recolamp, spre exemplu, s-a înfiinţat în 2007 prin asocierea firmelor Philips România, Osram România, GE Hungary ZRT şi Narva SRL. În prezent, are peste 100 de membri, iar responsabilitatea şi scopul său sunt reciclarea surselor de iluminat, incluzând aici lămpi fluorescente, cu descărcare în gaze de înaltă intensitate, cu vapori de sodiu şi alte echipamente de difuzat lumina, cu excepţia becurilor cu filament.
ECO TIC, altă asociaţie de acest gen, se ocupă de reciclarea echipamentelor IT&C. RoRec este altă entitate nonprofit din România, înfiinţată prin asocierea firmelor Amica, Arctic, BSH Electrocasnice, Candy Hoover, Electrolux, Gorenje, Indesit, Philips DAP, Groupe SEB şi Whirlpool, şi care a preluat obligaţia acestora privind reciclarea DEEE. Nu este singura asociaţie, legea permite înfiinţarea oricâtor astfel de organizaţii, producătorii, importatorii sau vânzătorii având posibilitatea să se asocieze oricum doresc. Domo Retail SA, Asesoft Distribution SRL, Singer Appliences şi ABN Systems au format altă asociaţie, Environ, care se ocupă de reciclarea DEEE.
Timbrul Verde, în circuit privat
Dacă o societate comercială nu produce, nu importă şi nu asamblează echipamente din categoriile amintite, nu este obligată să intre într-o asociaţie ori să pună la punct un sistem de reciclare, ci cumpără produse de la importator sau producător, care îi facturează Timbrul Verde, pe care, la rândul său, îl facturează clientului final, consumatorul. Practic, sumele de bani strânse prin plata taxei de Timbru Verde fac drumul înapoi către producători sau importatori, care le varsă în bugetele asociaţiilor în care sunt înscrişi. Aceştia, o dată la doi ani, depun un plan de marketing cu ajutorul căruia se reautorizează şi prin care fundamentează valoarea taxei de Timbru Verde. Banii primiţi de o asociaţie sunt cheltuiţi pe trei direcţii principale, potrivit explicaţiilor lui Raul Pop, director general la Recolamp: logistică, şi anume colectare, sortare, transport şi valorificare a deşeurilor, activităţi de marketing, promovare şi educaţie şi acoperirea cheltuielilor de funcţionare. „Valoarea Timbrului Verde este determinată de producători pe baza unor calcule estimative în avans. Pe măsură ce cresc cantităţile de deşeuri colectate, cheltuielile devin mai mari, motiv pentru care bugetul alocat acestei activităţi trebuie să crească în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură în care scade bugetul alocat activităţilor educative, de conştientizare a populaţiei privind necesitatea reciclării“, a explicat Raul Pop.
