O conferinţă de presă organizată marţi la PMT Craiova a anunţat încheierea filmărilor la pelicula „Eu, dacă vreau să fluier, fluier“. Având ca subiect realitatea din penitenciare, majoritatea actorilor au fost tineri deţinuţi ai PMT Craiova.
E îne carceră de câteva zile. A încercat să evadeze. L-au prins. Acum plăteşte. Ursu îşi mângâie tatuajele pictate pe bicepşi, în vreme ce trage cu urechea la zgomotele de afară. Se aude ceva. Paşi. Un paznic deschide uşa şi-l scoate. Îl duce într-un birou. Surpriză: acolo e chiar „fratele“ lui, Silviu, ăla băgat la răcoare pentru tâlhărie. Pfii, ce chestie… Ursu prinde repede şpilul: gagicuţa aia, psiholoaga care îi consiliază pe deţinuţi, stă agăţată, transpirată toată, de pumnul lui Silviu. E luată ostatică, aşa, ca-n filme. Mai încolo e directorul puşcăriei, făcut pe el de frică. Deci asta era lovitura pe care-o aranjase „frăţiorul“, chiar cu două săptămâni înainte de liberare: o evadare!… În fracţiune de secundă, Ursu intră în rol: într-o mână apucă un ciob, în alta fătuca, pe care o imobilizează cu sticla la gât. O înşfacă şi-o aruncă în maşina chemată de director. „Fratele“ se urcă la volan şi pornesc în scrâşnet de roţi, lăsând în nori de praf închisoarea. De data asta au reuşit: au evadat!
„Cam ăsta a fost rolul meu. Eram «fratele» lu’ Silviu, tovarăşu’ lui cel mai bun, de l-am ajutat să evadeze“, zâmbeşte stângaci Ursu – pe numele adevărat Papan Chilibar – mutându-se de pe un picior pe altul şi fermecat parcă de toate camerele şi microfoanele care roiesc în jurul lui. Ca şi ceilalţi cinci „colegi“ de platou şi suferinţă, răspândiţi prin toată sala de festivităţi a Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova pentru a da interviuri, tânărul se simte important. A fost actor! Pentru o lună, a ieşit din puşcărie şi a fost tratat ca o vedetă, ca un baştan! A mâncat cot la cot cu şmecherii ăia de la Bucureşti, ăia cu carte şi cu bani. Şi a trebuit să joace ce ştia el mai bine: cum trăieşte un hoţ în puşcărie şi cum riscă tot pentru libertate. Pentru asta o să-l vadă o lume întreagă, la cinema şi la televizor. Ce mai, a fost bună şi puşcăria asta la ceva: după doi ani la răcoare, s-a făcut vedetă.
În spatele faptei
Marţi, în sala de festivităţi a PMT Craiova, a avut loc o conferinţă de presă organizată cu ocazia lansării peliculei de lung metraj „Eu când vreau să fluier, fluier“. Deşi filmările s-au terminat de curând, premiera urmând să aibă loc abia peste un an, conferinţa a avut loc marţi dintr-un motiv foarte simplu, cum a ţinut să precizeze chiar regizorul Florin Şerban: majoritatea actorilor din film sunt deţinuţi, care până la anul se vor elibera. Era deci necesar să se mai organizeze o întâlnire cu ei, până la premieră.
Pelicula, gândită încă de acum doi ani, a fost filmată la Topalu, o comună de lângă Cernavodă, în perioada aprilie-mai 2009. Subiectul este oarecum familiar celor opt deţinuţi de la PMT care au fost incluşi în echipa de actori: Silviu, un tânăr lăsat să se descurce singur în viaţă, părinţii plecând la muncă în străinătate, ajunge să facă nişte greşeli, în urma cărora este închis într-un penitenciar de minori. Cu două săptămâni înainte de eliberare, tânărul, ajutat de alt deţinut, o sechestrează pe studenta la psihologie venită în practică în penitenciar şi evadează.
„Motivul pentru care am preferat să joace deţinuţi în acest film a fost acela de a aduce pe ecran cât mai multă realitate. Iar aceasta n-aş fi găsit-o la actorii de meserie“, a mărturist Florin Şerban, regizorul peliculei „Eu, când vreau să fluier, fluier“. „Din păcate, nu am reuşit să încredinţez rolul principal unei persoane private de libertate – jocul acestuia cerea mai mult decât realitatea brută din penitenciare. Pot însă să afirm cu convingere că băieţii cu care am lucrat sunt de o inteligenţă sclipitoare, care i-ar face de ruşine pe mulţi studenţi la teatru sau film. Nu a fost uşoară sarcina lor: a trebuit să-şi joace propriul rol, care, trebuie să recunoaştem, nu este uşor. Ei vor purta stigmatul detenţiei toată viaţa, chiar şi după eliberare. Iar dacă am vedea dincolo, în spatele faptei, altfel i-am privi cu toţii. Mie această experienţă mi-a schimbat modul de a cântări, judeca oamenii. Povestea aceasta trebuia să fie spusă“, a ţinut să declare regizorul, satisfăcut de rezultatele proiectului său.
Actorii, plătiţi în bani şi zile de libertate
Colaborarea casei de producţie „Strada Film“ cu PMT Craiova în vederea realizării peliculei mai sus amintite a început încă de acum doi ani. În decembrie 2007, casa de producţie a primit aprobarea de a realiza în unitatea noastră o serie de prospecţii în vederea documentării unui film de lung metraj, a explicat marţi reprezentanţilor mass-media Dorina Preduţ, purtătoarea de cuvânt a PMT. În 2008, perioada septembrie-octombrie, „Strada Film“ a revenit la Craiova şi a organizat un program de workshop – de „specializare“ a deţinuţilor în meseria de actor. S-au înscris atunci 80 de persoane private de libertate. Dintre acestea, după o primă selecţie, au fost admişi 40, copii şi tineri. Dar pentru că transferul la Penitenciarul Poarta Albă, unde aveau să fie cazaţi, impunea ca persoanele private de libertate să fie majore, în ultimă fază, în martie 2009, casa de producţie a selecţionat doar zece tineri aflaţi în custodia PMT Craiova. Restul persoanelor private de libertate care au urmat cursurile de actorie au lucrat la realizarea unui film documentar.
„Tinerii noştri actori au dat dovadă de un adevărat profesionalism, regizorul şi toată echipa de filmare arătându-se foarte mulţumiţi de prestaţia lor. Ei sunt: Feraru Robert, Iacob Ştefan Marin, Izdrăilă Jamir, Nicolae Petre, Papan Chilibar, Şomlea Alexandru, Stoica Nicolae şi Ardeleanca Costel. Ultimii doi au fost eliberaţi la puţin timp după filmări“, a declarat Dorina Preduţ. Pentru prestaţia lor din filmul „Eu, dacă vreau să fluier, fluier“, cei opt deţinuţi au fost remuneraţi conform contractelor – colectiv şi individual – încheiate cu casa de producţie „Strada Film“. În plus, deţinuţii au primit câte o zi de libertate la fiecare două sau patru zile lucrate.
Premiera filmului „Eu, dacă vreau să fluier, fluier“ va avea loc anul viitor, când pelicula va participa şi la festivalurile de gen de la Cannes şi Berlin. Până în prezent, filmul a primit deja un premiu: The Magic Box Service în cadrul CineLink 2008, la Festivalul de Film de la Sarajevo.
