Sute de bolnavi sunt nevoiţi să umple buzunarele firmelor de îngrijiri la domiciliu pentru serviciile medicale pe care ar trebui să le primească gratuit.
Suferinţa bolnavilor a devenit mai nou o afacere profitabilă pentru unii. Sub oblăduirea unei legislaţii permisive, tot mai multe firme de îngrijiri la domiciliu încasează bani frumoşi pentru că au grijă de bolnavi. Şi, culmea, cu permisiunea statului, care se uită impasibil cum bolnavii sunt storşi de bani.
Precum ciupercile după ploaie
Sistemul de îngrijri la domiciliu a fost inventat pentru a degreva spitalele de cheltuieli inutile. Pentru că o zi de spitalizare costă foarte mult, s-a luat hotărârea ca bolnavii să fie spitalizaţi doar atât cât este nevoie pentru a li se rezolva urgenţa, după care să fie lăsaţi pe mâna unei firme de îngrijri la domiciliu, care să-i pună pe picioare. Pentru a arăta că vine în întâmpinarea bolnavului, legiuitorul a inclus aceste servicii medicale, pe care spitalul nu i le mai oferea, în pachetul de servicii medicale oferite asiguraţilor. Numai că drepturile acestora nu au fost susţinute şi financiar. Fondurile repartizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) au devenit de la un an la altul tot mai mici, iar firmele de îngrijiri la domiciliu, tot mai numeroase. Dacă în urmă cu aproximativ cinci ani, în Dolj erau două firme de îngrijri la domiciliu, în 2009 numărul acestora a ajuns la 11. Ceea ce dovedeşte că afacerea este profitabilă.
28 de bolnavi, în trei luni
Că banii sunt puţini o spune Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Dolj. Reprezentanţii instituţiei au declarat că fondurile primite pe trei luni abia au ajuns pentru 28 de bolnavi. „În aprilie, au fost depuse 43 de cereri, din care au fost acceptate 28. Dintre celelalte 15 cereri, nouă au fost refuzate pe motivul insuficienţei prevederii bugetare propuse de CAS pentru trimestrul II. În luna mai au fost depuse până în prezent şapte cereri, toate fiind refuzate pe motivul insuficienţei prevederii bugetare propuse pentru trimestrul II“, a declarat Alina Tănăsescu, preşedinte-director general al CAS Dolj.
Fondurile alocate pentru anul 2009 sunt de 187.000 de lei, dintre care trimestrul I – 62.000 de lei, trimestrul II – 50.000 de lei, trimestrul III – 50.000 de lei şi trimestrul IV – 25.000 de lei.
30 de lei un pansat
În aceste condiţii, cei mai mulţi dintre bolnavii imobilizaţi la pat sunt constrânşi să plătească firmelor private ca să fie îngrijiţi.
Ioana A. este o craioveancă de 70 de ani. În urmă cu două săptămâni, a suferit o fractură deschisă la piciorul drept şi a fost internată la Spitalul de Urgenţă Craiova. Legea obligă spitalul să ofere asistenţă medicală bolnavilor doar pentru rezolvarea urgenţei, şi nu până la vindecare. Aşa se face că bătrâna imobilizată la pat, cu piciorul în atele, a fost anunţată că va fi externată, dar că va avea nevoie în continuare de îngrijiri medicale la domiciliu pentru ca rana să nu se infecteze. Ioana a intrat în panică, neştiind ce să facă. Noroc cu asistentele medicale care i-au oferit soluţia. Acestea i-au dat o carte de vizită cu numărul de telefon al unei firme private de îngrijri la domiciliu. „Am sunat şi au trimis un angajat la spital. Acesta s-a dus cu referatul meu la CAS pentru aprobare, dar s-a întors cum a plecat, spunând că nu mai sunt fonduri. Mi-a zis apoi că trebuie să plătesc 30 de lei pe zi ca să vină o asistentă la mine acasă, să mă panseze, măcar o săptămână“, a spus Ioana.
De teama vreunei infecţii, femeia imobilizată la pat a acceptat oferta, dar a rămas fără ultimul ban, după ce o mare parte din pensia de 600 de lei fusese cheltuită deja pe facturile la utilităţi şi medicamentele, bandajele şi seringile necesare în spital.
Spitalele au interdicţie
După banii bolnavilor imobilizaţi acasă nu pot însă tânji decât firmele private. Potrivit managerului Spitalului de Urgenţă Craiova, dr. Cristina Calangiu, legislaţia este făcută în aşa fel încât spitalele de stat să nu poată oferi îngrijiri la domiciliu. În 2007, spitalul craiovean a încercat să încheie un contract cu CAS, dar nu a putut din cauza contractului-cadru, elaborat de guvern, care nu permite spitalelor să ofere asemenea servicii. Singurul lucru pe care l-a putut face spitalul a fost să faciliteze bolnavilor contactul cu firmele private.
