Un nou proiect legislativ riscă să schimbe dramatic viaţa româncelor: avortul terapeutic va fi considerat infracţiune. Astfel, femeile care vor alege să întrerupă sarcina din motive de sănătate riscă să intre la puşcărie.
Noua propunere legislativă, iniţiată de o subcomisie parlamentară condusă de Victor Ponta, a încins spiritele atât în lumea medicală, cât şi în societatea civilă. Proiectul de lege modifică actualul Cod Penal atât în defavoarea femeilor însărcinate aflate în pericolul de a-şi pierde viaţa, cât şi a medicilor care îndrăznesc să le salveze de la moarte. Astfel, actualul Cod Penal prevedea până acum că avortul la cerere devine infracţiune atunci când sarcina a depăşit 14 săptămâni. Nu exista aşadar nici o limită în cazul în care viaţa mamei era pusă în pericol. Proiectul propus săptămâna aceasta de subcomisie introduce o limită, şi anume: termenul maxim în care femeile pot cere întreruperea sarcinii din motive medicale să fie de 24 de săptămâni. La această vârstă, se consideră că fătul a devenit persoană, iar mama poate fi acuzată de pruncucidere. De asemenea, medicul care ajută la întreruperea sarcinii va fi tras la răspundere penal. Avortul terapeutic va fi considerat, deci, infracţiune, iar România ar deveni astfel unul dintre puţinele state europene cu o legislaţie atât de dură în domeniu, alături de Austria, Germania, Lituania şiIrlanda.
Mama sau copilul?
Vineri, în secţiile de ginecologie ale Spitalului de Urgenţă Craiova era linişte. Dintre medicii găsiţi la locul de muncă – unii fiind plecaţi la un congres de specialitate -, puţini luaseră la cunoştinţă despre noul proiect legislativ. Puşi însă în temă despre noile prevederi, majoritatea au fost surprinşi şi de-a dreptul şocaţi de o astfel de măsură legală, care ar putea avea urmări nefaste atât pentru mame, cât şi pentru copii.
„Atâta vreme cât este vorba de o afecţiune gravă, se pune întrebarea firească: pe cine salvezi, pe mamă sau pe copil? Desigur că o salvezi pe mamă. Se poate întâmpla ca aceasta să aibă o boală foarte gravă de care să nu fi aflat până la împlinirea celor şase luni de sarcină. Nu avem nici un drept să-i riscăm viaţa. Sunt cazuri când o afecţiune a femeii însărcinate, cum este rujeola, poate da malformaţii fătului. Sarcina trebuie întreruptă cu siguranţă, altfel vor avea de suferit mai târziu şi părinţii, şi copilul. Din punctul meu de vedere, acest proiect este o limitare a dreptului la viaţă, la sănătate", a declarat dr. Radu Nicon, medic primar ginecolog.
Se va muri pe capete
De aceeaşi părere a fost şi dr. Felicia Bitia. „Nu poate fi adevărat!", s-a scandalizat medicul specialist. „Imaginaţi-vă un caz: vine femeia de la ţară – pentru că de obicei femeile din mediul rural ajung la o sarcină atât de avansată fără să fi făcut investigaţii asupra stării lor de sănătate -, care nu a ştiut nimic până acum despre o afecţiune gravă a inimii. În urma analizelor, se constată că nu poate duce la bun sfârşit sarcina, existând riscul să moară. Menţionez că, în afecţiuni cardiace, nici copilul nu e în siguranţă, placenta nemaifiind irigată. Datoria medicului este de a salva vieţi, nu de a le pune în pericol. Aşadar, avortul terapeutic este cel care ar salva mama. Nu-i putem refuza femeii acest drept al ei: de a alege să trăiască. Odată operată, se poate trata foarte bine şi poate duce apoi o sarcină şi chiar mai multe, până la capăt, fără probleme", a mai spus medicul Spitalului de Urgenţă Craiova, care a adăugat că, la evitarea acestor situaţii, medicul de familie are un rol extrem de important. El trebuie să ia cunoştinţă de sarcină încă din primele săptămâni, să o consulte pe viitoare mamă amănunţit şi să o ţină sub strictă supraveghere. Astfel, medicul de familie poate afla din timp de ce afecţiuni suferă gravida şi o poate îndruma spre un medic de specialitate înainte ca sarcina să avanseze, iar viaţa femeii să fie pusă în pericol.
Conform opiniilor specialiştilor de la Spitalul de Urgenţă Craiova, introducerea noii legi în Codul Penal ar putea da naştere unei situaţii destul de neplăcute: medicii ar evita cazurile complicate, pentru a nu fi traşi la răspundere.
„Vor fugi efectiv de sarcinile complicate, în care s-ar cere chiuretaj. Se va muri pe capete. Vom pierde şi mame, şi copii, de teama de a nu fi pedepsiţi. Se va ajunge probabil la situaţia anilor ’80, când femeile apelau la tot felul de babe „pricepute" care să le ajute să avorteze, pierzându-şi viaţa departe de un spital şi de asistenţă de specialitate", a conchis dr. Felicia Bitia.
Dreptul de a alege
În salonul 712, Alina şi Luminiţa sunt vecine de pat. Au venit la spital cam în acelaşi timp. Prima – cu o sarcină de 36 de săptămâni, dar având riscul de a naşte în orice clipă, deoarece bebeluşul năzdrăvan s-a întors într-o poziţie periculoasă. Cea de-a doua, Luminiţa, cu sarcină de 31 de săptămâni, dar prezentând un risc de naştere prematură, un uter cicatrician şi nenumărate spaime. Şi una, şi cealaltă aşteaptă cu nerăbdare clipa în care îşi vor strânge la piept copilaşii mult doriţi. Ghemotoacele plăpânde, nevinovate, care au prins viaţă în ele, care au crescut din carnea şi sângele lor, sunt cele mai preţioase fiinţe de pe pământ. Un singur lucru le deosebeşte însă pe cele două femei: dacă nenorocirea ar fi făcut să se descopere nişte boli grave, ale lor, ori ale copiilor, ar fi luat decizii diferite.
„Nu l-aş fi păstrat dacă aş fi aflat că sunt bolnavă. Păi, ce aş fi rezolvat? Îl năşteam, iar eu muream şi îl lăsam orfan, să-l crească neamurile", crede Alina. „Nu ştiu dacă aceasta ar fi fost o alegere bună pentru el. La fel, dacă medicii mi-ar fi spus că micuţul suferă de o malformaţie, aş fi întrerupt cu siguranţă sarcina, să-l scap de o viaţă chinuită, în care ar fi stat probabil imobilizat la pat sau în scaun cu rotile. Cred că noi, mamele, avem dreptul de a decide să dăm viaţă fericită sau nu. De aceea interzicerea avortului terapeutic mi se pare un act de cruzime, îndreptat atât asupra mamelor, cât şi a copiilor". Din patul alăturat, Luminiţa zâmbeşte chinuit. A trecut prin clipe dureroase, când a crezut că va pierde făptura din trupul ei. Abia au reuşit medicii să-i oprească hemoragia. Acum speră cu toţii ca sarcina să ajungă măcar la 34 de săptămâni, când copilul va fi în afara pericolului. În cazul în care s-ar fi impus un avort, Luminiţa nu ar fi stat pe gânduri.
„Aş fi păstrat copilul. Chiar dacă aş fi fost eu pe moarte, chiar dacă el ar fi avut vreo afecţiune. Mi-l doresc prea mult şi aş risca oricât pentru acest copil".
