Rămas fără principalele fabrici ceauşiste, lichidate de „rechinii“ capita-lismului, municipiul trăieşte în aceste zile cu speranţa boom-ului economic adus de viitorul pod peste Dunăre.
Municipiul Calafat are o rată a şomajului de 35,7%, dacă avem în vedere că ultimele statistici publicate indică 5.000 de şomeri înregistraţi, la o populaţie urbană de 14.000 de locuitori. Calculele făcute de noi nu iau în considerare populaţia din mediul rural a oraşului, care se ridică la 19.000 de locuitori, împreună cu cei ai satelor componente, Basarabi, Ciupercenii Vechi şi Golenţi.
Platforma industrială a ajuns o ruină
Conform oficialilor primăriei, în oraş există doar 3.000 de salariaţi. Cei mai mulţi lucrează la Maglierie Cristian Impex SRL – o fabrică de textile patronată de italieni, ce declară oficial 1.200 de salariaţi. Alţi investitori importanţi din oraş sunt Roquette Romania SA – cu patronat francez, care a preluat fosta fabrică de amidon şi la care lucrează alţi 100 de salariaţi, dar şi Marcello Benne SRL, cu circa 150 de angajaţi, societate care produce cupe de excavatoare şi alte echipamente de ridicat şi manipulat, patronată de Eurobenne Italia. Fosta platformă industrială a oraşului pare acum o mare relicvă abandonată. Uzina Termică din Calafat SA – fostul producător de energie termică al oraşului patronat de consiliul local – mai are 100 din cei 500 de salariaţi, care nu mai produc nimic de la sfârşitul lunii februarie şi-a închis porţile. Biosinteza SA Calafat, visul megalomanic al Elenei Ceauşescu, are clădiri abandonate pe 10 ha. Pe vremuri, aici lucrau peste 3.000 de muncitori, dar acum bate vântul. Activele au fost cumpărate la un moment dat de Greens Activ SRL Bucureşti, o societate patronată de doi arabi şi un israelian, doi dintre ei cu cetăţenie americană. Firma are ca principal domeniu de activitate administrarea clădirilor de birouri, dar nu a apărut nici un birou aici. Nici fosta Zahărul SA Calafat nu se ştie ce destin va avea. La început, avea 600 – 700 de salariaţi, apoi fabrica a trecut la un moment dat şi prin proprietatea controversaţilor afacerişti Eugen şi Nicu Mihăilescu, iar acum activele de pe cele 4-5 ha au fost cumpărate de Tradex Industries SRL Bucureşti. Societatea care deţine fostele hale este patronată de un bulgar născut la Plovdiv, cu cetăţenie canadiană, şi are ca principal domeniu de activitate dezvoltarea imobiliară. Omul de afaceri de 72 de ani mai gestionează, printre altele, firme cu activităţi în domeniul construcţiilor, spaţiilor de cazare şi serviciilor pentru întreprinderi. Activele fostei fabrici de conserve din Calafat au fost şi ele cumpărate de grupul Rosal SA, patronat de Silviu Prigoană. Cele câteva hectare de teren şi halele aferente în care lucrau pe vremuri 1.500 de oameni aşteaptă să fie transformate în ceva.
Restul populaţiei ocupate din sectorul privat munceşte în magazinele de cartier, cele patru filiale bancare, la cele trei hoteluri din oraş – dintre care unul, Amfiteatru, aparţine fostului fotbalist Gică Popescu – sau pe cele trei taxiuri ale municipiului. În sectorul bugetar, calafetenii lucrează în administraţie, poliţie, poştă, administraţia financiară, instituţiile subordonate primăriei etc.
Primăria aşteaptă un boom economic
Majoritatea şomerilor aşteaptă ca oraşul să aibă un boom economic după ce va fi gata podul Calafat – Vidin. Perspectivele sunt încurajatoare în turism, retail şi chiar producţie. Oraşul, de altfel, cochet, a investit în ultimul timp peste patru milioane de lei în achiziţia şi renovarea sediilor de primărie şi alte 1,4 milioane în noul centru civic, exclusiv pietonal. În condiţiile actuale, bugetul anual se ridică la cel mult zece milioane de dolari, dar o mare parte din el se duce pe salariile din învăţământ şi administraţie. „Anul trecut, am avut un buget final de 32 de milioane de lei, dar, din acesta, 14,3 milioane de lei înseamnă numai salariile din învăţământ, la cele opt grădiniţe, cinci şcoli generale şi două licee. Cu toate că există baza de pregătire, 25% din tineri nu rămân în oraş. Mulţi dintre ei emigrează în Italia sau Spania. Sperăm ca odată cu dezvoltarea oraşului şi apariţia podului să avem mai mulţi bani. Firma Azvi, care se ocupă de construirea infrastructurii, a început deja să facă recrutări pentru forţa de muncă. Avem deja şase balastiere şi alte cereri pentru extracţia de materie primă din albia Dunării, care vor plăti primăriei. De asemenea, am calculat că, dacă zona portuară, administrată în prezent de APDF Giurgiu, ar reveni în administrarea primăriei, am încasa anual la buget alte două milioane de euro", a spus primarul Mircea Guţă.
Primăria este acum în tratative pentru dezafectarea unor terenuri care aparţin CFR – unde ar trebui să apară o centură a municipiului, de 1,4 kilometri, pentru ca oraşul să nu fie afectat de traficul greu.
