Cel mai important rol în viaţa copiilor, de sărbători, îl are familia. Ea le transmite celor mici atât valorile spirituale, cât şi pe cele legate de arborele genealogic, atât de importante în creşterea şi evoluţia tinerelor vlăstare.
Aşteptate cu bucurie de copii, sărbătorile se asociau în mintea acestora cu reunirea întregii familii, cu tradiţii culinare specifice, cu obiceiuri pe care le îndeplineau cu toţii şi care transmiteau de la an la an valoarea specială a momentului.
Odată cu trecerea timpului, tradiţiile au început să însemne cumpărături, achiziţii sau vacanţe. Este o trecere dinspre valorile spirituale spre cele aferente unei societăţi de consum.
Însă, Sărbătorile Pascale au fost şi rămân strâns legate de familie şi de o trăire specială, ce înseamnă încheierea unui ciclu şi intrarea în altul. Familia este un grup în care ceea ce uneşte membrii ei sunt legăturile, iar aceste legături se construiesc şi se fortifică şi prin transmiterea şi moştenirea unor valori şi tradiţii spirituale.
Ce valoare are pentru un copil oul roşu dacă nu i se spune şi povestea lui? Dar Slujba de Înviere şi lumina purtată până acasă? Aşadar, familia are mai multe funcţii, fiecare dintre ele contribuind la creşterea şi dezvoltarea învelişului ce înconjoară toţi membrii săi şi îi fac parte comună a aceleiaşi matrici protectoare.
Întâi de toate, familia este purtător al valorilor spirituale. Bunicii şi părinţii sunt cei care aduc copilului momentele specifice acestor sărbători şi îl însoţesc pe parcursul intrării sale într-un univers religios sau plin de ritualuri specifice. Pregătirile speciale la care participă cu toţii, poveştile şi pildele, atmosfera care se creează în jurul acestora devin amintiri de neuitat şi un reper în interiorul copilului. Nu este doar un maraton de cumpărături şi de treburi casnice, ci este un întreg ritual în care sunt implicaţi tineri şi bătrâni, poveşti de demult şi poveşti mai noi, pilde religioase şi obiceiuri cu iepuraşi, bucurie şi încărcătură simbolică. Moştenirea acestor valori asigură ea însăşi continuitatea, iar anularea acestei funcţii spirituale conduce la dezrădăcinarea familiei şi la absenţa unei identităţi.
Sărbători în mijlocul rudelor
Familia este un grup unitar, iar sărbătorile reprezintă un moment în care toţi cei care sunt prinşi în rutina cotidiană au timpul de a sta împreună, de a găti, de a merge în vizită, de a povesti, de a se aşeza în jurul aceleiaşi mese şi de a simţi aceeaşi emoţie şi bucurie ca şi cum ar fi unul singur. Este un timp în care se găseşte loc pentru fiecare. Unitatea familiei poate fi pusă la încercare dacă membrii săi funcţionează individual, se separă, iar timpul petrecut împreună este foarte scurt, comunicarea fiind superficială. Copiii resimt cel mai dificil golul, absenţa, distanţele, ca şi cum familia ar fi un corp, iar membrele sale s-ar împrăştia în toate părţile, lucrul acesta creând multă suferinţă.
Cea de-a treia funcţie a familiei este aceea de arbore al generaţiilor. Momentele de sărbătoare sunt acelea în care putem vedea familia lărgită împreună.
Copiii au ocazia să-şi întâlnească unchii, bunicii, verişorii, să înţeleagă cum este compusă familia lor şi cât de ramificată este. Dincolo de familia de bază, care nu este ea însăşi autogeneratoare, copiii au nevoie să cunoască şi restul istoriei ce îi leagă de alţi membri ai familiei lor. Generaţiile poartă cu ele moştenirea pe care au primit-o părinţii şi pe care o vor primi, la rândul lor, copiii, şi mai ales ele sunt precum o scară în trepte din care s-a constituit familia şi în care copiii pot regăsi câte ceva despre ei înşişi. Dacă nu aţi apucat să vă bucuraţi de sărbători în familie şi să oferiţi copiilor prilejul de a simţi această atmosferă specială, nu este încă timpul pierdut. O reunine de familie poate fi considerată ea însăşi o sărbătoare.
