Floriile, între tradiţie şi cultură



Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor datează din secolul al IV-lea, când de altfel e amintită şi ca sărbătoare creştină de către personaje importante ale creştinităţii: Sfântul Epifanie, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei. Din aceeaşi perioadă, salcia începe să capete o valoare simbolică foarte importantă în creştinism. De asemenea, în protocreştinism, Duminica Floriilor mai purta denumirea de Duminica Aspiranţilor. „Cei care doreau să devină creştini treceau printr-o perioadă de iniţiere trupească şi spirituală. În Duminica Floriilor, catehumenii mergeau la episcop şi cereau să fie admişi la botez. După ce primeau acordul acestuia urma o perioadă de curăţenie spirituală. Catehumenii trebuia să citească textele biblice, să postească, să păstreze rânduiala canonică şi să trăiască în deplină curăţenie trupească. De asemenea, există informaţii conform cărora Duminica Floriilor se numea şi Duminica graţierilor, pentru că împăraţiii acordau graţieri“, a precizat Cornel Bălosu, şeful Secţiei de etnografie din cadrul Muzeului Olteniei.

De la legende la obiceiuri

Sărbătoare importantă pentru creştini, Duminica Floriilor era din cele mai vechi timpuri ziua în care oamenii se întorceau cu faţa către Dumnezeu, dar şi către tradiţiile moştenite de la bunici şi străbunici. Tot satul se pregătea să meargă la biserică având ramuri de salcie, pentru a asista la slujbă. Nimeni nu trebuia să lipsească. Se rupeau crenguţe de sălcii şi se pleca în zori de zi spre Casa Domnului. Aşa începe povestea bunicului, participant şi el la marea sărbătoare. În mintea nepoatei care ascultă frumoasa poveste cu tradiţii de Florii se naşte o întrebare: „Dar de ce, bunicule, mergeau oamenii cu sălcii?“. Răspunsul vine odată cu legendele povestite de bunic. „În ziua răstignirii, Maica Domnului a vrut să-şi vadă Fiul pe cruce. Dorinţa sa a fost înfrânată de o apă adâncă. Maica, îndurerată, a rugat plantele din juru-i să o ajute. Doar o salcie care se afla pe malul celălalt şi-a întins ramurile şi Maica a putut să treacă râul“. Altă legendă spune însă că „Maica Domnului cu Pruncul în braţe era urmărită de jidovi şi o salcie a ajutat-o să treacă un râu vijelios… Iată cum ajunge această salcie, cu proprietăţi curative, să facă parte din simbolurile vegetale“, completează glasul bunicului. Şi povestea continuă. Femei, copii şi bărbaţi mergeau cu sălcii la biserică, dar şi cu colivă. Odată sfinţită şi adusă în gospodărie, salcia venea să-şi „demonstreze“ calităţile. Încă de la poartă, femeia aşeza un mănunchi de salcie, căci se spune în cultura populară că numai astfel gospodăria va fi ferită de toate relele. Şi uşa de la intrarea în casă căpăta câteva fire de salcie. Crenguţele erau bine numărate. Una trebuia să se aşeze la candelă, alta la fereastră, iar alta la icoană. Bărbatul era apoi încins cu salcie, pentru a fi sănătos şi a putea duce toate greutăţile gospodăriei. Apoi, împreună cu micuţii familiei se împleteau coroniţe din salcie pentru a fi agăţate pe pomi fructiferi, pentru a da rod, dar şi pentru a-i proteja de cele rele. Şi coliva citită la biserică era bună de uns pomi pentru a întregi ritualul. Se făcea apoi o vizită în staulul oilor şi se lăsau şi acolo coroniţe de salcie, la fel cum corniţele boilor erau împodobite cu salcie. După toate acestea, femeia dădea foc mâţişorilor şi afuma casa, pentru a o proteja de tot felul de rele. Tradiţia spune că salcia şi mâţişorii erau buni şi pentru farmece de dragoste.

„În noaptea de Florii, fetele nemăritate se spălau pe cap cu apă neîncepută, în care puneau mâţişori, busuioc şi câteva fire de la prapurii care se foloseau la înmormântările de fete mari“, a precizat Cornel Bălosu.


Când toate aceste ritualuri erau isprăvite, femeia începea primenirea casei. Scotea afară ţesăturile şi straiele. În tot acest timp, fetele mari ale satului oltenesc îşi alegeau goghia. Se adunau la o casă şi puneau inelele sau cerceii într-o căldare cu apă. Fără să se uite scoteau fiecare un obiect.

Dacă se întâmpla ca inelul unei fete să fie extras de trei ori la rând, ea era declarată surată. Pe umerii săi cădea sarcina de a coordona în Săptămâna Luminată toate activităţile şi de a le îndruma pe celelalte fete mari. Povestea bunicului se termină, iar nepoţica adoarme liniştită, ştiind că în Duminica Floriilor poveştile bunicului vor deveni realitate, iar ea va aşeza coroniţe de salcie, în buna rânduire a gospodăriei de la ţară.



Comenteaza acum

7 Comentarii

  1. Au fost datini..... said:

    A fost o poveste a civilizatiei umane atunci cand,lumea era constienta de realitate si rusine de ea insasi.Astazi numai exista nimic din ceia cea fost in trecut.Banul si mintea animalelor de jungla este tot ceia ce a mai ramas.Pt a va convinge,e bine sa existe putina atentie in jurul fiecaruia si a vedea ca,fiecare nu stie ce face si nu stie sa inteleaga pe cel ce ii da,cel putin buna ziua.M-am convins din timpul liber,ori asteptand la coada intr-o institutie s-au in special din comentariile de la multe art scrise pe internet.Majoritatea populatiei romaniei are o mentalitate de ura extrema si se mira cum a face rau mai mult semenului sau si zambetul cel mare e atunci cand vede pe altul la rau;ba mai mult,din comentarii,nimeni nu vrea sa inteleaga nimic,doar,sa vada ce a gresit cel ce a scris si nu s-a exprimat pe intelesul lui fiind un judecator si autorii scrisului sant inculpati,unde,trebu ie respectata legea s-au este condamnat la moarte ca-i prost.Atunci,cand erau aceste traditii respectate,oricine era constiincios si lupta cu cel ce gresea,ajutandu-l sa se integreze uman si spunea ca e mare pacat daca nu face ca cei din jur.Era saracie dar in primul rand,toata lumea era multumita pt ca se ajuta reciproc si nimeni nu era inlaturat dintre oameni.Astazi se vede clar ca se gasesc persoane moarte de mult timp dar pe nimeni nu intereseaza de nimic,doar ca ,,X” e bet,,Y” e prostituata,ori vagabonzi s-au saraci si imbonlavesc pe cei din jur cel putin cu prezenta si nu cu faptele.Sant multe de spus ,dar cred ca se mai gaseste un fat-frumos nascut cu cartea in mana s-au o zana a luminii stiintei si mai primesc ce nu trebuie,acesta-i romanul,mai rau cum e cainele,dar si cainii se mai urasc si apoi se ajuta cand vad pericolul dusmanului asupra lor,insa romanul face mai rau ca dusmanul………… ..

  2. Passagero said:

    Je me souviens !
    Asa este,am apucat si eu in copilarie acest fel de Sarbatori in care tot drumul pe unde mergeam spre Sf. Biserica mirosea a “Duh Sfant”, cum zicea Nichifor Crainic,si nu era deloc o metafora poetica.
    Insa “cine e nedrept,sa nedreptateasca inainte.
    Cine este spurcat,sa se spurce inainte.
    Cine este drept,sa faca dreptate mai departe.
    Cine este sfant,sa se sfinteasca inca”(Apoc. 22,11).
    Ramane totusi parerea de rau pentru parfumul sfant al sarbatorilor unei lumi care nu mai exista.

  3. doriana said:

    “Daca taci, in orice loc te vei afla, vei gasi odihna”, zice avva Pimen. Parafrazand, daca ai un suflet “parfumat” schimbi mediul in care traiesti. Parfumul inca mai exista, nu e totul pierdut. Exista chiar si in Occident biserici unde descoperi uimit parfumul acesta minunat al Duhului Sfant.La multi ani tuturor celor care poarta nume de flori! Sa va fie viata frumoasa ca o floare!

  4. eu,euuuuu said:

    INSFIRSIT,,MAI VAD SI OAMENI CU ADEVARAT OAMENI ,CARE SINT FARA URA,INJURATURI SI,VOCABULAR DE CEA MAI JOASA SPITA .DAR,ASEMENEA OAMENI CELOR CARE AU COMENTAT PINA ACUM II NUMERI PE DEGETE,SINT PUTINI ,RESTUL CITITI ALTE COMENTARII IN ALTE ZIARE SI,VA DATI SEAMA..SA AVETI TOTI UN PASTE CU SANATATE SI,MULTA APROPIERE DE DUMNEZEU.

  5. Ela said:

    Cu parere de rau si o oarecare uimire, am remarcat ca in Statele Unite, marea majoritate a crestinilor ortodocsi romani uita de datinile de acasa si de sarbatorile importante. Oare de ce? Mie inca nu mi s-a intamplat asta (desi sunt pe pamnt american de cinci ani) si nici nu cred ca se va intampla vreodata. Nu imi explic ce se intampla cu oamenii.. Isi uita radacinile de credinta…Pacat.

  6. Ela said:

    Pt. nr.2: “Je m’en souviens”, pentru ca te referi la ceva anterior mentionat sau stiut in context.

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 11 aprilie 2009

Actualitate

» „Haideţi, măi, să-i împuşcăm!“
» Impozitul forfetar, „domolit“ pentru firmele mari
» Europarlamentarele, pentru liceeni şi studenţi
» Ordine în Dolj cu şef din Gorj
» Fotbal: FC Timişoara – Universitatea Craiova 1-0
» Scurte ştiri
» Bănia găzduieşte Olimpiada naţională de ştiinţe socio-umane
» Piaţa ipotecilor se prăbuşeşte
» Protest la spital împotriva bugetului
» Administraţiile locale, datoare vândute către constructori

Local

» Scurte stiri
» Euro, stabil datorită acordului cu FMI
» Judecătorii contestă ordinul ministrului justiţiei
» Un zâmbet de copil
» I-a luat gâtul soţiei, apoi s-a spânzurat
» Târg de Paşte
» Nunta lui Puiu, o nouă premieră a Naţionalului craiovean
» Scurte stiri
» „Rinocerii“ lui Eugen Ionesco se joacă în Iran
» Floriile, între tradiţie şi cultură

Gorj

» Un elev susţine că a fost bătut de poliţişti
» Minoră, obligată să se prostitueze

Sport

» Elevii lui Artimon vor să bage Clujul la apă
» Bateţi şi scăpaţi de griji!
» Timişoara, venim!
» Scurte ştiri
» Doroftei îşi face şcoală de box
» Fotbalul feminin românesc, evocat într-o carte
» Luptă pentru Cupă la Târgu Jiu
» Dublă confruntare Târgovişte – Craiova
» Meci istoric pentru Oltchim

Bani & Afaceri

» Ford cumpără acţiunile minoritarilor
» Ajustări de personal la Electroputere

Magazin

» Agenda evenimentelor
» Fereşte-te de radar!
» Horoscop
» Tort de post
» Sarmale cu ciuperci
» Despre masa de Paşte
» Trucuri cosmetice pentru a fi mereu tinere
» Sfaturi pentru mamele care lucrează
» Timpul, pentru unii-mumă, pentru alţii-ciumă
» Scurte ştiri
» Simona Mihăescu joacă în „Îngeraşii“
» „Decalogul“ amantului în luptă cu tehnologia
» Respect pentru gheişe

Top