Săptămâna Internaţională a Teatrului a fost sărbătorită şi de micuţii elevi craioveni, care au pus umărul şi au dat viaţă păpuşilor din linguri de lemn în cadrul atelierelor deschise.
Asociaţia Culturală GAG şi Casa de Cultură „Traian Dementrescu“ Craiova, în parteneriat cu Fundaţia „Camil Petrescu“, revista Mozaicul şi CN „Gheorghe Chiţu“, au organizat în perioada 21-27 martie, Săptămâna Internaţională a Teatrului, cu prilejul celor două mari sărbători teatrale: 21 martie – Ziua Internaţională a Marionetiştilor şi 27 martie – Ziua Mondială a Teatrului. În cadrul acestei săptămâni, toţi iubitorii teatrului, indiferent de zona socială şi profesională din care vin, indiferent de vârstă, au fost invitaţi să creeze păpuşi, iar scormonitorii istoriei teatrale au răspuns invitaţiei organizatorilor şi s-au bucurat de cărţile Fundaţiei „Camil Petrescu“.
În incinta atelierelor
În atelierul „Creatorul de păpuşi“, găzduit de una dintre sălile Casei „Traian Demetrescu“, minutele până la intrarea în scenă a celor care înarmaţi cu câte o lingură de lemn vor încerca să se transforme în creatori de păpuşi se scurg încet. Se aşază pe masă câteva bucăţi de materiale, foarfece de hârtie, confeti, care vor fi tocmai bune pentru a colora micile păpuşi, beţe de frigărui, viitoare mâini sau picioare, gheme. Câteva ziare vechi sunt aşternute pentru a proteja masa, ca micul creator în plin act să nu afecteze starea mesei de lucru. Pe altă măsuţă, într-un colţ de cameră, samurai, prinţese, pisici din linguri de lemn, creaţii ale meşterilor de ocazie, stau liniştite, în aşteptarea unei expoziţii. Astăzi, alţi meşteri intră în atelier. După câteva minute, un zumzet le anunţă sosirea. Te-ai fi aşteptat să descoperi nişte copii mai mari, numai că, în locul lor, câţiva micuţi de clasa a II-a îşi fac intrarea. Se fac comozi. Hăinuţele sunt repede lăsate pe scaune. Sunt hotărâţi să se apuce de lucru. Sunt fericiţi că astăzi pot să-şi etaleze talentele de mari creatori de păpuşi. Un băieţel pare însă să facă notă discordantă. Mânuţele îi tremură, glasul, asemenea. Şi-a uitat lingura de lemn în clasă. A pus-o grijuliu în ghiozdan, iar în graba plecării a uitat-o acolo, în unul dintre buzunare. Problema sa se rezolvă repede. Membrii Asociaţiei GAG, cei care le-au lansat provocarea, erau pregătiţi pentru astfel de momente: aşa că o lingură de lemn îi este înmânată. Acum se poate apuca de lucru. Meşterii de ocazie studiază atent fiecare material aflat pe masa de lucru. Câteva carioci nasc altă dispută. Un micuţ cu un simţ al proprietăţii destul de dezvoltat şi le trage în faţă. Cu mari insistenţe şi rugăminţi fierbinţi aveai şanse să obţii măcar o culoare, care să deseneze pe lingură un ochi sau o guriţă. În cele din urmă, micuţul meşter se lasă convins să facă un act de generozitate şi să le împartă cu ceilalţi colegi. Acum mânuţele dibace încep să lucreze. Şi chiar dacă o foarfecă se încăpăţânează să taie sau un fir de aţă nu vrea cu nici un chip să se lipească aşa cum şi-ar dori creatorul său, răbdarea micuţilor este mare. Nimeni nu se supără. Cu stoicism, ca la o lecţie de răbdare, continuă să lucreze. Vampirul, prinţesa, fetiţa trebuie să fie cele mai frumoase piese. Fiecare obiect creat trebuie răsplătit cu laude, iar acest lucru presupune din partea micului creator atenţie sporită. Din când în când, un glas întrerupe liniştea: „foarfeca grasă“. Este instrumentul plimbat din mână în mână, o foarfecă destul de zdravănă, care poate tăia cu succes cel mai gros material, ce trebuie să se transforme în hăinuţă pentru păpuşa din lingură de lemn. Băieţelul cu lingura uitată în ghiozdan o cere timid şi el. Altă bucată de material îi dă bătăi de cap. În aşteptarea ei, găseşte o cariocă şi scrie cu ea numele său pe lingură: „Trebuie să scrie cine o creat-o. Uite, aici am scris numele meu! Vedeţi?“. Aşa a văzut el că se face. „Un artist adevărat întotdeauna îşi semnează lucrarea“, vine completarea sa. Şi uite aşa, nepăsători de timpul care se scurge, meşterii de ocazie aşază pe măsuţa din colţ creaţiile lor. Mâine, lumea le va admira lucrările, iar ei se vor bucura ascultând laudele audienţei. Au fost într-adevăr nişte meşteri adevăraţi.
