24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDe Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor

De Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor

Astăzi se iubeşte cu dor. Într-un fel al nostru, românesc, fără inimioare de pluş şi răvaşe înmânate în văzul lumii. Se iubeşte cu sufletul, nu cu vorba. Este ziua lui Dragobete, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere şi pe care Maica Domnului îl transformă în plantă de dragoste, ce-i poartă numele.
Astăzi, dragostea curată a tinerilor, asociată de români cu ciripitul şi împerecherea păsărilor de pădure, este pusă sub protecţia Năvalnicului. În vremuri trecute, ne spune site-ul www.crestinortodox.ro, Dragobetele era ziua când fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi, dacă vremea era frumoasă, porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Fetele strângeau ghiocei, viorele şi tămâioare, pe care le puneau la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, când le aruncau în apele curgătoare. Se mai spune că, în dimineaţa zilei de Dragobete, fetele şi femeile tinere strângeau zăpada proaspătă, o topeau şi se spălau cu apă astfel obţinută pe cap, crezând că vor avea părul şi tenul frumoase. Atunci, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi îşi construiesc cuiburile, păsările neîmperecheate acum rămânând fără pui peste vară.

Asemenea lui Eros

Dragobetele trebuie ţinut cu orice preţ, spun datinile, altfel, tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care vine. În plus, e semn rău dacă o fată sau un băiat nu întâlnesc de Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, opinia generală fiind că, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiţi, iar dacă o fată iese cu un băiat şi nu se sărută, se crede despre ei că nu se vor mai iubi în acel an. Se povesteşte despre Dragobete că este un personaj mitologic, asemenea lui Eros al vechilor greci, şi lui Cupidon al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor. Din păcate, acestea tind să fie tot mai mult uitate de români şi înlocuite cu sărbătoarea Sfântului Valentin. În mediul rural, tradiţia, o parte din riturile vechilor traci, a rămas încă vie. Bătrânii îşi mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor şi băieţilor, care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate de sărbătoare şi porneau cu voie bună spre pădure. Înspre ora prânzului, fetele plecau în goană spre sat, atrăgând după ele pe cei care le îndrăgeau. Băiatul, de îşi prindea aleasa, îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an. De aici, şi celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!“.

Din drago şi bete
Una dintre ipoteze este că Dragobete ar putea proveni din slava veche: „dragu biti“ – a fi drag. Altă ipoteză spune că numele provine din cuvintele dacice „trago“ – ţap şi „bete“ – picioare (pedes, în latină). Pierzându-se limba dacă, „trago“ a devenit „drago“, iar „pede“ – „bete“ (cum se numesc cingătorile înguste). Ţapul simbolizează puterea de procreare, forţa vitală, fecunditatea. Culegătorii de folclor de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi din prima parte a secolului al XX-lea au mai înregistrat şi alte denumiri pentru această sărbătoare, precum „Ioan Dragobete“, „Dragostitele“, „Sântion de primăvară“, „Cap de primăvară“ sau „Cap de vară întâi“, dar şi „Dragomiru-Florea“ sau „Granguru“. În unele tradiţii este numit fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS