Situată între Uniunea Europeană şi Rusia, Ucraina îşi exploatează din plin situaţia geografică, folosin- du-se de gazul rusesc.
Toate culoarele energetice între Est şi Vest trec prin Ucraina, situaţie în care se consideră îndreptăţită să adopte poziţii de forţă atât faţă de UE, cât şi faţă de Rusia, care controlează colosul Gazprom. Îşi impune preţul gazului consumat la mai puţin de 180 de dolari mia de metri cubi, mult sub cel al celorlalte ţări, care-l cumpără la peste 400 de dolari mia de metri cubi. Plăteşte când vrea şi cât vrea, pentru că ştie că ruşii nu au alternativă de transport.
Când este acuzată de furt din gazoducte, ameninţă şi aminteşte de zestrea militară moştenită după dezmembrarea federaţiei din care a făcut parte. Sătui până peste cap, ruşii îşi amintesc de poziţia lor de monopol şi închid gazul care merge în 17 state, mizând pe reacţia acestora împotriva Ucrainei şi mai ales pe reacţia Uniunii Europene, obligată să-şi apere statele membre. Toată lumea fuge la Bruxelles, de unde se aşteaptă rezolvarea crizei, dar nu se obţin decât observatori internaţionali care să vegheze la cinstea Ucrainei, acuzată că fură din gazoducte.
„Pupat toţi Piaţa Independenţei“
Până la urmă, toţi au obţinut ce au vrut. Rusia, paznici internaţionali la gazoducte şi readucerea în prim-plan a poziţiei sale de monopol, care-i permite să nu mai ameninţe cu arme, ci cu robinetul, Ucraina şi-a arătat muşchii demonstrându-i Rusiei că degeaba are robinetul dacă nu are şi conducta, rămânând pe mai departe să-şi impună preţul la gaz, iar celelalte ţări afectate de lipsa gazului au răsuflat uşurate că s-a rezolvat o problemă de care depinde liniştea guvernelor lor. Imprevizibilă, Ucraina joacă tare până când Gazpromul va reuşi să construiască şi cele două conducte submarine: Nord Stream, care va lega Rusia de Germania, şi South Stream, care va trece pe sub Marea Neagră, dar va ocoli Ucraina. Intenţiile Gazprom sunt generoase, dar depozitele uriaşe de stocare a gazului aflate pe teritoriul Ucrainei o fac pe aceasta indispensabilă pentru mulţi ani. Ele au o capacitate de stocare de 32 de miliarde de metri cubi de gaz. Anul trecut, Ucraina a plătit 179 de dolari mia de metri cubi de gaz rusesc, în condiţiile în care Gazprom vindea cu peste 400 de dolari mia de metri cubi.
Recentul conflict dintre cele două ţări nu va modifica lucrurile decât la preţul plătit de celelalte ţări victime ale şantajului. Iar conflictul dintre „conductă“ şi „robinet“ se acutizează doar când temperaturile depăşesc minus 10 grade.
