Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este neconstituţională deoarece unele prevederi lasă să se înţeleagă că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, arată Curtea Constituţională a României.
Curtea a constatat că ordonanţa „lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional“, astfel încât instanţele judecătoreşti au posibilitatea de a anula prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi de a le înlocui cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor. „Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor“, se arată în motivarea deciziei Curţii Constituţionale din 4 decembrie, publicată pe site-ul instituţiei. Prin urmare, parlamentul şi, prin delegare legislativă, guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, susţin magistraţii Curţii Constituţionale, pe când instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea acestora fiind să aplice legea.
Curtea Constituţională a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov. Excepţia de neconstituţionalitate semnalată de Parchetul General se referă la anumite prevederi din ordonanţa atacată, dar judecătorii au decis să analizeze toate articolele OG nr. 137/2000, având în vedere că „dispoziţiile legale atacate sunt indisolubil legate de toate celelalte dispoziţii cuprinse în ordonanţa guvernului“.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, că prevederile de lege criticate contravin legii fundamentale, în măsura în care din acestea rezultă că instanţele judecătoreşti au competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decât reclamanţii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost atacată de mai multe ori cu privire la constituţionalitatea sa, Curtea declarând neconstituţionale mai multe articole. De data aceasta, ordonanţa, în întregul ei, a fost declarată contrară legii fundamentale.
