Cu restanţe la întreţinere, cu mâncare puţină pe masă, cu un reşou aprins în cămăruţa înghesuită într-un culoar întunecat de bloc, cu credite făcute pentru a-şi achita facturile, aşa trăiesc bătrânii României. Pentru ei, nici măcar Sărbătorile nu sunt frumoase.
Brestei, neinundat. Un drum bătătorit, nepietruit, neasfaltat, cu foste clădiri ce zac în rugină şi ruină. Cămine de nefamilişti, blocuri de garsoniere, gri, triste, cu geamuri sparte, se ridică printre casele mici, ascunse de garduri şi porţi. Într-o cămăruţă, tanti Veronica se mişcă încet, sprijinindu-se într-un baston. I-ar prinde bine un cadru metalic, dar se mulţumeşte cu ce are. Pereţii încăperii, albi, sunt acoperiţi cu fotografii înrămate. Femeia s-a mutat aici în 2001. Are trei copii. Unul e plecat în Germania dinainte de ’89. Acum e bolnav de leucemie. Ceilalţi îşi văd de casele şi de greutăţile lor. Înghesuită în câţiva metri pătraţi, bătrâna îşi duce viaţa citind sau gătind. Uneori mai porneşte televizorul, dar „nu mă uit des ca să nu plătesc prea mult. Mai bine stau şi citesc din Biblie“.
Pe măsuţă, la capătul patului, o listă lungă, cu tot soiul de boli, pentru aproape toate părţile corpului: inima i s-a supărat mai demult, la ficat are un chist, a făcut şi o tumoră pe ovarul drept, din sănătate îi roade şi osteoporoza. Deşi sunt compensate, medicamentele tot îi mănâncă o sută de lei lunar.
Iau de colo şi plătesc dincolo
Aşa s-a gândit femeia în urmă cu doi ani, când a făcut un credit la bancă. „Am avut atunci nevoie de bani, mai rămăsese şi întreţinerea de plătit. Era după ce s-a prăpădit mama. Am schimbat şi uşa de la intrare cu una mai solidă. Uite-aşa s-au dus, că doar nu dau banii pe ţigări“, povesteşte. Peste câteva luni, după ce-a ieşit din iarnă, o factură avea s-o îngroape şi mai mult în datorii. „Mi-a venit să plătesc 15 milioane (vechi – n.r.) lumina. Radiatorul ăsta“ – şi arată spre un calorifer cu mai puţin de zece elemenţi – „consumă mult. Peste iarnă am mai avut unul, care între timp s-a stricat. E un frig aici când se lasă gerul! Nu pot să stau fără căldură. Frigiderul l-am scos din priză să nu mai consume şi el. Maşină de spălat n-am. La televizor nu privesc mult…“. Bani puşi de-o parte nu avea, aşa că a apelat la Casa de Ajutor Reciproc. „Aici măcar e dobânda mai mică“. La altă datorie nici că se mai poate gândi. „Acum ne-au băgat şi gazele. Mi-a spus administratorul că ne-ar trebui vreo zece milioane (vechi – n.r.) să ajungă până la uşă şi alţi bani ca să tragem ţevile în casă. Doamne fereşte! Mă descurc şi cu butelia!“.
Ajutor de la asistenţi sociali
Pentru că abia se mai descurca singură, în urmă cu doi ani a mers în audienţă la primărie: „Am făcut atunci o cerere la domnul Solomon. Mi-a spus că îmi pot trimite o fată să mă ajute. Nici nu ştiam că există programul ăsta cu asistenţa socială. Acum am o fată cumsecade, care ajunge de două ori pe săptămână la mine. Înainte venea alta, că din trei în trei luni se rotesc. E rău şi pentru ele, că au mulţi bătrâni în grijă şi nu sunt grupaţi într-un cartier. Stă două ore şi pe urmă pleacă. Ce să facă mai degrabă? Câteodată în ziua aia eu nu am bani să-i dau să-mi mai cumpere câte ceva şi atunci trebuie să aştept până vine data următoare. Că singură nu pot să merg nici pân’ la colţul străzii din cauza piciorului“, continuă femeia. Când se satură de stat în casă, mai urcă la etaj, la câte-o vecină, să nu „anghilozească“. Atunci când i se face dor de cineva, pune mâna pe telefon şi sună. „La telefon n-am renunţat, că aşa mai vorbesc şi eu cu lumea. Mă mai sună copiii să întrebe ce mai fac, cum mă mai simt. Mai pot să-l plătesc“. Zilele se scurg la fel, una după alta. Nici de Sărbători nu va fi altfel. „Stau aici, la mine, că niciunde nu-i ca acasă…“. Chiar dacă e singură şi bolnavă, a păstrat din optimismul care a însoţit-o o viaţă: „Mă gândesc că nu mă lasă El Dumnezeu…“.
De la suflet la suflet
Tanti Veronica nu este singurul suflet care are nevoie de un zâmbet şi de o mână de ajutor. Fundaţia „Gazeta de Sud“ va strânge bani şi produse pentru a aduce o rază de lumină pe chipurile acestor oameni mai puţin norocoşi, identificaţi cu ajutorul Primăriei Craiova. Cei care doresc să se implice sunt invitaţi să ne contacteze la numărul de telefon 0722.557.507. Vă mulţumim.
