14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalUcigaşul din Ferrariul negru

Ucigaşul din Ferrariul negru

http:http://www.youtube.com/watch?v=2uJwJHXV_w8

Judecătorii craioveni sunt chemaţi să facă dreptate în dosarul „ucigaşului din Ferrari“. Medicul timişorean Adrian Iosif Cocoană, care a urcat cu bolidul său pe trotuar, omorând un tânăr şi rănind altă persoană, va fi judecat în Bănie pentru ucidere din culpă.

Pe 19 august, în Timişoara, un Ferrari negru a lovit doi tineri care mergeau pe trotuar. Unul dintre ei, Lucian Reja-Peter, a decedat după două ore. Şoferul – Adrian Iosif Cocoană – a abandonat bolidul, dar şi cele două victime de pe caldarâm. A fugit, făcându-şi apariţia aproape 30 de ore mai târziu. Pentru fapta sa, a fost trimis în judecată de procurorii timişoreni pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă. Procesul a fost strămutat la Craiova, mâine având loc prima înfăţişare la judecătorie.

 

„S-a-ntâmplat ceva…“

 

E încă foarte cald afară, deşi ceasul arată ora 20.00. Aurelia îl conduce pe Lucian către ieşire. În uşă, se opreşte să-l sărute şi să-i aranjeze gulerul la tricou. „Eşti frumos“, îi spune mândră băiatului ei. „Păi, da, orice cioară crede că puiul ei e cel mai frumos. Ce să-ţi aduc? Vrei o îngheţată sau mai bine o bere?“. Mama îi răspunde şi îl petrece cu privirea până la lift, rămânând în prag. Apoi, uşile se închid şi Lucian se face nevăzut. Aurelia se-ntoarce în casă, făcându-şi de lucru. După câteva minute se aude telefonul: „Doamna Reli, veniţi repede până la colţ, s-a-ntâmplat ceva… Lucian a avut un accident“.

 

Depăşire pe linia continuă

 

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe 19 august, în jurul orei 20.45, medicul Adrian Iosif Cocoană, om de afaceri, îşi conducea autoturismul Ferrari cu numărul de înmatriculare TM-01-COC, pe Calea Aradului din Timişoara, pe direcţia Piaţa Consiliului Europei – Piaţa Mărăşti. Ajungând în apropierea intersecţiei cu strada Demetriade, Cocoană s-a angajat în depăşirea unui VW Golf care circula regulamentar în faţa sa, prea încet însă, în opinia conducătorului de Ferrari. Bolidul negru a accelerat violent, sunetul pătrunzător al motorului turat – corespunzător regimului „Race“ pe care era setat autoturismul – fiind remarcat de oamenii care treceau prin zonă.

În timpul manevrei de depăşire – efectuată în ciuda marcajului longitudinal continuu, ignorat de Cocoană – bolidul scăpat de sub control a acroşat Golful, a traversat în diagonală sensul opus de deplasare, apoi a sărit bordura şi a pătruns pe trotuar, unde a surprins şi lovit două persoane. Lucian Reja-Peter a murit în urma accidentului, iar cealaltă victimă, o tânără, s-a ales cu leziuni ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale. Ferrari-ul s-a oprit într-un pilon. Adrian Iosif Cocoană a coborât de la volan şi „a părăsit locul accidentului fără a aştepta sosirea şi încuviinţarea organelor de poliţie“, se menţionează în actul de acuzare.

 

Cadoul lui Dumnezeu

 

Îmbrăcată în negru din cap până-n picioare, femeia mângâie fotografiile din care o priveşte singurul ei copil. Lacrimile încep să-i curgă, în timp ce mâna-i tremură pe obrajii băiatului: „S-a născut pe 19 octombrie, atunci când am împlinit 21 de ani. A fost cadou de la Dumnezeu, de ziua mea. Timp de 28 de ani am sărbătorit amândoi. De anul ăsta… am început să-l comemorez“.

Aurelia Grămescu l-a crescut aproape singură pe Lucian: „Când s-a născut, m-am simţit de parcă aş fi fost mamă de când lumea, şi nu femeie. Am renunţat la tot ca să rămân cu el“. Împreună au trecut peste boli, împreună au împodobit bradul de Crăciun, au mers în concedii, împreună au plâns şi au râs. În urmă cu trei ani, după ce a terminat Politehnica, el a devenit întreţinătorul familiei: „Tu ai avut grijă de mine 26 de ani, de-acum pot să fac şi eu asta pentru tine“, i-a spus atunci Lucian mamei sale. „Mi-a fost frică toată viaţa de Africa, de avioane. Mă rugam să ajungă cu bine acasă. În Congo, s-a îmbolnăvit de malarie, dar s-a însănătoşit. Când a stat în Kosovo – un an şi două luni – mă rugam pentru viaţa lui. S-a întors teafăr. Şi-l loveşte maşina la câţiva metri de casă, pe trotuar… Iar criminalul vrea să fie liber…“, spune femeia.

 

„N-am reuşit să-l salvăm“

 

Ironie? Destin? Crimă? Nici un verdict nu i-l mai aduce înapoi. „Lucrul cel mai de preţ pe care mi l-a luat omul ăla a fost dreptul elementar de a fi mamă. «Mami», îmi spunea Lucian. Dreptul elementar ca bunica lui să fie chemată «maie». Şi ea, acolo la Calafat, unde ne-am născut şi eu, şi copilul, umblă cu fotografia lui la gât şi cu durerea în suflet“, rosteşte Aurelia. Lacrimile se rostogolesc întruna pe obraji. O lună n-a ştiut de ea. A supravieţuit cu medicamente. Mergea la cimitir mecanic, să aprindă o lumânare, să pună o floare. „Ce blestem… ca mama să-i supravieţuiască unicului copil…“. Lucian a murit la două ore după accident, într-un salon de spital. „N-am reuşit să-l salvăm“, i-a spus atunci mamei, pe culoar, un asistent.

Nu-şi mai aminteşte exact ce a făcut după ce a răspuns la telefon. Când a ajuns la locul accidentului, tatăl fetei cu care Lucian ieşise la un suc a venit şi a îmbrăţişat-o. Atunci a zărit-o pe copilă. Era doar lovită. S-a gândit că şi Lucian trebuie să fie la fel. „Ce mamă îşi poate imagina că băiatul ei nu mai e, că s-a-ntâmplat ce e mai rău…?“. Pentru Aurelia, Lucian e doar plecat… „Nu vreau să ştiu când a spus «au», cum a fost la spital, ce a zis… Vreau să mi-l amintesc ca atunci când a plecat, când mi-a spus că fiecare cioară îşi crede puiul cel mai frumos, când m-a întrebat dacă vreau să-mi aducă o îngheţată… în uşă…“.

Era cel mai frumos

 

Pe 1 august, trebuia să plece în Burundi, dar delegaţia s-a amânat până în septembrie. „Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa…“. Lucian lucra ca inginer IT pentru Deltatel. „A fost în atâtea ţări – în America, în Anglia, în Cipru, în Africa şi-n Malaiezia, în Tailanda, Malawi, în Congo. S-a întors teafăr de fiecare dată“, adaugă mama tânărului. Desface paşapoartele pe care le ţine într-o husă neagră şi răsfoieşte paginile acoperite cu vize. „Era cel mai frumos. A luat ce era mai bun de la mine şi de la tatăl lui. Aşa a vrut Dumnezeu, să mi-l lase frumos. Mi l-a dat aproape perfect ca să-l ia la El aproape perfect. El a fost îngerul meu şi… poate, Dumnezeu a avut nevoie de el în cer. Poate de-aia mi l-a luat aşa, pe neaşteptate“, vorbeşte ca pentru sine. „…pe un trotuar… Singura lui vină a fost că se plimba, seara, pe strada aia… L-am crescut cu mare dragoste, nu am plecat niciodată, ca să nu-l las fără mamă… Acum, mie mi-e dat negrul ăsta“ – arată spre hainele cernite – „şi lui întunericul…“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

35 COMENTARII