17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalMicuţii campioni cu deficienţe auditive

Micuţii campioni cu deficienţe auditive

Într-o şcoală specială din Craiova învaţă câţiva copii deosebiţi. Deosebiţi nu pentru deficienţa lor, ci pentru talentele cu care soarta i-a hărăzit la naştere, pentru a compensa pierderea.

Vuiet la etaj, pe scări şi jos, în holul clădirii. Un zgomot surd, de picioare bătând duşumelele, de uşi trântite în fugă şi de vânzoleală de haine. Ai crede că o ceată de voinici s-a abătut asupra căminului, vrând cu tot dinadinsul să-l cutremure din temelii. Dacă iscodeşti însă mai cu luare-aminte, descoperi că situaţia nu este chiar atât de înfricoşătoare. O mână de copii de 14-15 ani, veseli nevoie mare, sunt adevăraţii „vinovaţi“. Iar zgomotele nu sunt altceva decât pregătirile febrile pentru cele mai plăcute două ore din zi: acelea de antrenament la fotbal, tenis de masă, atletism sau şah.
Pe culoarul de la etaj, uşile dormitoarelor stau larg deschise. Dincolo de fiecare, zece paturi sunt aliniate de-a lungul pereţilor şi atât de curate, încât ar face cinste oricărui dormitor de cazarmă. Atenţi să nu lase nici măcar o cută în urma lor, băieţii netezesc în fugă cuverturile, aşază frumos colţurile, adună trei scame rătăcite. Apoi deschid rapid dulapurile – tot zece – şi, după ce smulg de la locurile lor treningurile şi pantofii de sport, parcurg cu ochii fiecare colţişor, să fie siguri că ordinea desăvârşită nu a fost cumva deranjată. În cele din urmă trântesc uşile cu zgomot voios şi o rup la fugă pe culoar. De aici, înmulţiţi cu grupurile care părăsesc celelalte dormitoare, băieţii atacă nemilos scările, sărind din două-n două trepte. Din când în când, se uită unul la altul şi „vorbesc“, pe rând sau toţi deodată, mişcând cu repeziciune degetele. Cu zâmbetul întipărit pe buzele nemişcate se contrazic, îşi iau unul altuia „vorba“, lovindu-se uşor pe umăr atunci când vor să se facă atenţi. Ajung în cele din urmă la parter, din câteva salturi, în curte, şi apoi pe terenul de sport. O parte dintre ei lasă aici toată joaca deoparte. Cu seriozitatea unor jucători profesionişti, opt băieţi se îndreaptă spre linia de mijloc, acolo unde, cu mingea la vârful piciorului, îi aşteaptă instructorul. Încă patru rămân pe margine să alerge. Începe antrenamentul. 
  
12 campioni

Tradiţia sportivă a elevilor cu deficienţe auditive din Craiova s-a născut prin anii ’90, când doi profesori deosebiţi, Florică Marinescu şi Ionel Prunaru, au pus bazele echipei de fotbal a Şcolii Speciale „Sfântul Vasile“. De atunci, rezultatele obţinute la nenumăratele competiţii naţionale şi internaţionale nu au întârziat să apară, fiecare generaţie reuşind să aducă în vitrinele şcolii alte şi alte trofee. Dintre cei 120 de elevi înscrişi în prezent la Şcoala Generală Specială pentru Copiii cu Deficienţe de Auz „Sfântul Vasile“ din Craiova, mulţi au dovedit o înclinaţie deosebită pentru sport. În funcţie de îndemânarea fiecăruia, ei s-au orientat, în timp, către fotbal, atletism, tenis de masă, dar şi către sportul minţii, şahul. Cu timpul, băieţii au fost testaţi, selecţionaţi, alcătuindu-se în cele din urmă un lot de 12 sportivi, aleşi pe sprânceană de cei doi antrenori: Felix Ungureanu şi Manuela Ciu.
„Opt dintre copii sunt la fotbal, doi la atletism, unul la tenis de masă şi unul la şah“, a spus instructorul pentru educaţie, Felix Ungureanu. „Cu toţii sunt copii extrem de talentaţi, foarte serioşi şi muncitori. În ultimii cinci ani, sportivii noştri au câştigat, la fotbal, patru titluri de campioni naţionali, unul de vicecampioni, trei titluri de campioni naţionali la tenis de masă, trei titluri de campioni naţionali la atletism, două de campioni şi alte două de vicecampioni la şah, ba chiar şi locul patru în cadrul Cupei Campionilor Europeni pentru copiii cu deficienţe de auz“, enumeră, cu mândrie, Felix Ungureanu, premiile obţinute de elevii săi. 

Dumnezeu le-a luat auzul, dar s-a compensat

Deşi pare greu de crezut, dacă la alte şcoli sau instituţii întotdeauna lipseşte câte ceva, niciodată nu sunt suficiente materiale necesare activităţilor desfăşurate şi de fiecare dată ar fi nevoie de o cheltuială în plus, la Şcoala „Sfântul Vasile“ lucrurile stau cu totul altfel. Cel puţin în privinţa sportului, după cum spune Felix Ungureanu.
„Sunt convins că nu am fi avut aceleaşi rezultate dacă nu am fi găsit sprijin acolo unde am cerut. În majoritatea cazurilor, copiii au o situaţie precară în familie. Sunt adevărate cazuri sociale, aşadar părinţii nu le pot cumpăra cele necesare şcolii şi, mai ales, pentru unele ocupaţii din afara programei. Cu toate acestea, din fericire, elevii niciodată nu au dus lipsă de echipamente, mingi şi alte materiale, consiliul judeţean înţelegând de fiecare dată nevoile lor. De asemenea, de câte ori a trebuit să meargă în deplasări, nu au lipsit din pricina banilor. O deplasare la Moldova costă, de regulă, 3.000 de lei, dar întotdeauna conducerea şcolii a găsit resurse pentru a le asigura copiilor prezenţa la concursuri. Şi nu a greşit: elevii noştri s-au întors de fiecare dată cu premii valoroase!“, a spus Felix Ungureanu.
Este adevărat că nevoile unui copil nu sunt puţine şi că un sprijin în plus nu strică nimănui niciodată, însă din afara sistemului puţini s-au arătat impresionaţi de copiii cu deficienţe auditive de la „Sfântul Vasile“. „Am căutat o vreme sponsori. Însă, nimeni nu a vrut să acorde vreo sumă de bani acestor copii, priviţi de majoritatea oamneilor «altfel», din pricina deficienţelor pe care le au. Este trist că se întâmplă acest lucru. Chiar dacă nu aud, copiii aceştia sunt la fel de inteligenţi ca unii sănătoşi, iar rezultatele lor dovedesc acest lucru. Dumnezeu le-a luat auzul, dar le-a dat alte calităţi, să compenseze!“, a mai spus Felix Ungureanu, instructor pentru copiii cu deficienţe de peste 14 ani.

Copilărie fără cuvinte

Afară a început să burniţeze, iar în clubul sportiv al şcolii, amenajat în culorile alb-albastre, iubite de toţi copiii, băieţii s-au întors pentru a doua parte a programului de recreere. „Sporovăind“ veseli cu degetele, îşi ocupă locurile la tablele de şah – un sport pe care îl practică toţi, de dragul competiţiei – în timp ce de pe pereţi îi asistă ceremonios cupele câştigate recent: Premiul I la tenis de masă – Bivolărie, Satu Mare, premiul I la fotbal, premiul I la şah, Locul I „Prietenia“ –  Bivolărie, Locul II şi III – Slovacia, Cupa Ilie Balaci etc. Felix Ungureanu este şi el în club – niciodată nu-şi scapă din ochi „copiii“, pe care îi îndrumă părinteşte de când i-a luat sub aripa sa protectoare. Şi nu lipseşte de aici nici Baba, patrupeda comunitară pe care au adoptat-o, copii şi instructor, acum câţiva ani şi care trece pe la fiecare, cerându-şi porţia de răsfăţ. Ionuţ Cosmin Preoteasa are 15 ani. De loc este din Stoicăneşti – Olt şi este singurul din familie cu deficienţe de auz. A venit la „Sfântul Vasile“ acum opt ani, când s-a încris în clasa întâi. Din clasa a cincea s-a lipit de echipa de fotbal şi, chiar dacă nu juca prea bine la vremea aceea, nu s-a mai despărţit de jucători, însoţindu-i în toate deplasările şi la toate antrenamentele. Curând a fost primit în lot, iar talentul şi seriozitatea i-au fost repede răsplătite: a devenit căpitanul echipei. Marinel Drăguşin este de aceeaşi vârstă. Dintre toţi, el este cel mai sărac: familia – ce a mai rămas din ea după ce i-a murit mama şi el a plecat la şcoală, la Craiova – locuieşte într-o casă prăpădită din Vârvor. Cu suferinţa pierderii încă oglindită în ochii mari şi migdalaţi, Marinel încearcă să-şi înece în carte şi în fotbal necazurile. Reuşeşte, şi chiar cu succes.
Mugurel Sali este abia în clasa a şaptea, deşi ar fi trebuit să se pregătească şi el, cot la cot cu ceilalţi, pentru admiterea la Liceul „Beethoven“ pentru copiii cu deficienţe de auz. Dar a trebuit să întrerupă şcoala un an, când părinţii au plecat la muncă, în Spania. Cu fotbalul se ocupă de mic. Este un fel de tradiţie, spune el, gesticulând des. Fratele său, acum elev în clasa a douăsprezecea, a fost golgheter ani la rând la „Sfântul Vasile“. De doi ani, Sali i-a preluat renumele. Tot o tradiţie se pare că urmează şi Paul Preoteasa, vărul lui Ionuţ. Aşa cum spune Felix Ungureanu, la cât e de priceput, în curând va prelua banderola de căpitan de la vărul său! Aceştia sunt doar câţiva dintre cei 12 copii din lotul sportiv al Şcolii Speciale „Sfântul Vasile“. Şi mult prea puţini faţă de toţi elevii şi copiii cu deficienţe din Craiova. Sunt copii frumoşi, inteligenţi şi sănătoşi, la fel ca ai tăi sau ai prietenilor tăi. Din păcate, au fost lipsiţi la naştere de un simţ, acela al auzului. Un simplu amănunt, neimportant, care, cu voia noastră, nu le poate răpi copilăria, nici dreptul la viaţă!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS