Vechi conace boiereşti şi sute de hectare de pământ care au fost donate unor instituţii ale statului zac în paragină de mulţi ani. În judeţul Dolj, există câteva astfel de aşezăminte, de o frumuseţe deosebită, care au fost lăsate pradă hoţilor şi nemernicilor care nici măcar argaţi la curţile boiereşti nu s-ar fi putut angaja.
Cu mulţi ani în urmă, când lumea arăta cu totul altfel, când boierul era boier şi ţăranul, ţăran, în comuna Melineşti, satul Negoieşti, judeţul Dolj, trăia Olga Oteteleşanu, căsătorită Stoilov. Boierii Oteteleşanu, înrudiţi cu mai toate familiile boiereşti din Oltenia, îi dăduseră zestre Olgăi moşia Negoieştiului, cu 200 ha de pădure şi conacul. Din turnul acestuia se vedeau împrejurimile locului, până dincolo de Goieşti. Descendenta Oteteleşenilor a avut un singur fiu, care a fost răpus de o boală necruţătoare înainte de vârsta majoratului. Încercată şi îngenuncheată de viaţă, familia s-a retras la Bucureşti, iar în preajma marii cotituri din 1945 a donat moşia cu toate acareturile Academiei Române. Moşia a luat drumul CAP-ului, iar conacul a devenit sediul cooperativei. Până la spartul târgului, în 1990, clădirea şi-a păstrat forma iniţială, fiind cât de cât întreţinută. După ’90, de locuri şi de conac s-a ales praful şi pulberea.
Din conac, ruină!
Conform legilor retrocedării, Academia Română, dezmorţită mult mai târziu, a început să-şi ceară proprietăţile primite prin donaţii. Aşa s-a întâmplat şi cu cea de la Negoieşti, motiv pentru care comisia locală a întocmit titlu de proprietate pentru 50 ha de teren agricol şi 30 ha de pădure. Clădirea ce a servit Oteteleşenilor drept conac s-a reîntors pe acte la Academie. În curs de întocmire mai este un titlu de proprietate pentru 160 ha pădure, care fac parte din aceeaşi avere donată de Olga prestigioasei instituţii. De la redobândirea proprietăţilor, nici un reprezentant al Academiei nu s-a deplasat la Negoieşti să vadă starea proprietăţii şi să identifice terenurile pe care în mod normal ar fi trebuit să le dea în arendă. „N-a venit nimeni niciodată să vadă conacul sau terenurile. Din conac s-a furat tot ce se putea fura. Nu mai are uşi, ferestre, pardoseală şi nici mare parte din tabla de pe acoperiş. Nu ne putem băga noi, primăria, să solicităm fonduri pentru că nu mai este proprietatea noastră. Dacă lucrurile vor rămâne tot aşa, în scurt timp se va fura şi cărămida din zidărie“, a spus primarul Melineştiului, ing. Ana Geană.
Am încercat să obţinem informaţii legate de proprietatea lăsată în paragină de la purtătoarea de cuvânt a Academiei, Elena Salunca Moise, dar nu am avut noroc. Aceasta s-a scuzat că nu ştie despre ce este vorba şi cel mai bine ar fi să ne adresăm directorului Direcţiei bunuri din cadrul instituţiei, deşi era datoria Domniei sale să obţină şi să ne transmită informaţiile solicitate. De aici am dedus că Academia nu prea are habar ce va face cu proprietatea de la Negoieşti. Atâtor presupuse minţi luminate strânse într-o formă organizată cum este cel mai înalt for ştiinţific, Academia Română, să nu le pese de ani de zile de lucrurile pe care le-au primit degeaba şi pe care donatorii le-au adunat de-a lungul generaţiilor?!
