Două femei, mamă şi fiică, din Drobeta Turnu Severin trăiesc sub cerul liber de mai bine de patru luni, deoarece nu au mai avut bani să plătească datoriile la bănci.
MEHEDINŢI. Maria Negoi, de 41 de ani, necăsătorită, care lucra ca femeie de serviciu la firma unui grec, a rămas fără slujbă din cauză că într-o zi a întârziat, pentru că a trebuit să aibă de grijă de mama ei, bolnavă de diabet. Femeia spune că a mers de mai multe ori la patronul său şi l-a implorat să o primească înapoi, dar s-a ales doar cu jigniri şi propuneri indecente. „Am întârziat într-o zi două ore pentru că mama făcuse o criză, e bolnavă de diabet şi a trebuit să stau lângă ea. Când am ajuns la serviciu, mi-a spus că nu mai am ce căuta la el la firmă pentru că am întârziat şi m-a pus să-mi dau eu demisia, ca şi cum aş fi fost de acord să plec. Am mers mai târziu la el şi l-am implorat să mă primească înapoi, dar nu a vrut. Mi-a vorbit urât şi m-a întrebat dacă sunt de acord să treacă o dată pe lună pe la mine“, a declarat Maria Negoi.
„De când a murit tata, am rămas sărace“
Acum patru luni, tatăl Mariei, Ion Negoi, care întreţinea familia dintr-o pensie de 350 de lei, a murit. De atunci, femeia împreună cu mama ei a trebuit să plătească datoriile la bănci, dar, neavând bani, le-a fost luată locuinţa, rămânând astfel pe drumuri. „De când a murit tata, am rămas sărace. Cu ce avea el, cu ce mai luam şi eu din salariul de femeie de serviciu, reuşeam să trăim de pe o zi pe alta, dar acum nici eu nu mai am serviciu şi nici tata nu mai este. Am avut credit la bănci, pentru că aveam nevoie de o casă şi am făcut împrumut, iar dacă nu am mai plătit, ne-au luat casa. Şi de atunci am trăit prin gară, prin autogară, prin parcuri. Ce să facem, nimeni nu ne bagă în seamă!“, a mai spus Maria Negoi.
„Oamenii ne cred boschetare“
Mama Mariei, Florica Negoi, de 61 de ani, este bolnavă de diabet, dar nu are pensie, pentru că nu a avut bani să-şi adune toate actele necesare pentru depunerea dosarului. Bătrâna are nevoie de medicamente, care sunt foarte scumpe şi de multe ori renunţă la ele pentru că nu are cu ce să le cumpere. „Dacă o zi nu-mi iau medicamentele, nici nu pot să stau în picioare. Odată mi s-a făcut rău şi m-am pus jos în parc pe nişte pături, pe care le avem cu noi. Oamenii care treceau pe aici ziceau că suntem boschetare. Dar nu este aşa, noi nu cerşim, vrem doar să ne ajute cineva ca fata mea să-şi găsească un loc de muncă, să ne putem lua şi noi o casă. Măcar să nu mor până nu o văd cu un acoperiş deasupra capului“, a spus Florica Negoi.
