Era instituţia care a dat militari de elită ai oştirii româneşti, dar şi oameni de cultură şi de ştiinţă proeminenţi. Era Liceul Militar al Craiovei de altădată.
Tinerii Craiovei de odinioară care visau la o carieră în armată îi treceau pragul, cu gândul că pregătirea dobândită la Liceul Militar îi poate transforma în comandanţi de seamă. Unii dintre ei şi-au văzut visul împlinit, astfel încât astăzi sunt emisari ai vremurilor de demult, căci Liceul Militar al Craiovei s-a desfiinţat, lăsând în urmă doar amintirea locului unde odinioară păşeau personalităţi de seamă ale României, dar şi viitori militari de carieră. Vechiul liceu, în care funcţionează astăzi Liceul CFR, a fost inaugurat în 1885, în prezenţa Regelui Carol I. Totuşi, până a se pune temeliile acestui liceu a trebuit să ia fiinţă mai întâi Şcoala Fiilor de Militari (1881), dar şi Gimnaziul Fiilor de Militari (1902). Soarta n-a fost atât de darnică, destinul şcolii fiind nu tocmai fericit. În timpul primului război mondial, liceul a fost evacuat la Iaşi, împărţind incinta Liceului Militar „Macarovici“. Clădirea sa din Craiova a devenit spital de răniţi şi anexă a comandamentului german. Şi totuşi, după 1918, liceul se reîntoarce la matca sa trainică. Instituţia de învăţământ se integra, afirmându-se din ce în ce mai mult. Avea de recuperat timpul pierdut. Astfel, sub comanda colonelului Gheorghe Urziceanu, s-a construit clădirea nouă şi, an de an, zestrea acestei instituţii şcolare proeminente a sporit considerabil. I-au trecut astfel pragul, de-a lungul existenţei sale, regele Carol al II-lea şi primul-ministru Armand Călinescu (1938), ministrul de război Pantazi (1943), mareşalul Ion Antonescu (1943).
Generaţii de ieri
Considerat de Ilariu Dobridor, în unul dintre numerele revistei liceului, Flamuri, „un laborator în care minereurile sufleteşti ale elevului, topite în flacăra învăţăturii şi educaţiei, se prefac în metale de preţ cu care-şi clădeşte valoarea ei istorică o naţiune“, Liceul Militar se putea mândri cu dascăli de prestigiu. Erau cei care desăvârşeau pregătirea militară, dar şi cultura viitorilor militari de carieră, printre ei numărându-se Luca Preda, George Pascu, V. Mihăilescu, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul“. Datorită lor, oştirea română a primit militari de elită, dar şi oameni de cultură şi de ştiinţă proeminenţi: medicul scriitor Ion Bibeni, Ion Gheorghe Maurer, viitor preşedinte de consiliu de miniştri, diplomatul N. Flitan, viitor ambasador român la Paris. După toţi aceşti ani de glorie, liceul se desfiinţează în 1948, pentru ca, în plin regim comunist, un liceu militar cu reale merite, în cele din urmă cu profil aviatic, cu dascăli merituoşi şi cu absolvenţi apreciaţi, să se înfiinţeze. Mulţi au crezut la acea vreme că firul tradiţiei fusese înnoit. Nimeni nu ar fi putut avea alte convingeri, din moment ce profilul de liceu pentru formarea unor „aşi ai aerului“ a fost repede asimilat şi slujit cu excelenţă. Şi totuşi, destinul său a fost cu totul altul: după evenimentele din 1989, liceul a fost desfiinţat. Ruinele Liceului Militar au rămas însă viu şi puternic întipărite în istorie.
