După „Troilus şi Cresida“, „Marele inchizitor“, „Macbeth“, „Măsură pentru măsură“, săptămâna aceasta a adus pe scena Festivalului Internaţional Shakespeare alţi regizori şi actori, în reprezentaţii de succes.
Sala mare a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova a devenit marţi seară neîncăpătoare, publicul aşteptând reprezentaţia de succes a Teatrului Malîi din Sankt Petersburg, „Regele Lear“, în regia lui Lev Dodin. Un decor simplu, câteva scaune care aduceau mai mult cu atmosfera de pe platourile de filmare, o pianină într-un colţ şi câteva personaje făceau introducerea în piesa shakespeariană – Earl of Gloucester şi cei doi copii ai săi, Edgar, fiul legitim, şi Edmund, bastardul. Acţiunea începe să curgă. O „anarhie domestică“, după cum se menţiona într-una dintre criticile acestei piese, se desfăşoară în faţa spectatorului. „Dodin prezintă felul în care păcatele părinţilor îi rănesc pe copii, cum aceştia devin arma destinului. Principala temă a spectacolului o reprezintă căile lui Lear şi Gloucester spre propriile crucificări“, menţiona Novie Izvestia.
Lear, interpretat de Petr Semak, este nevoit să împartă averea celor trei fiice, dar nu înainte de a asculta cât de mare este dragostea ce-o nutresc pentru el, ducând spectatorul, pentru o clipă, cu gândul la basmul copilăriei. Cuvinte mari, laude deşarte se fac auzite prin glasurile primelor două fete, fiecare vorbă fiind răsplătită cu averi. Cordelia (Daria Rumyantseva), mezina, declanşează însă mânia tatălui prin momentul său de sinceritate, fiind alungată din împărăţie. Dovada vorbelor goale devine realitate. Tragedia tatălui ponegrit de copiii săi se dezvăluie spectatorului. Şi Gloucester trăieşte aceeaşi tragedie, odată ce fiul bastard, Edmund, îi dezvăluie aşa-zisul plan al fratelui său de a-şi omorî tatăl. Intrigile sale nu se opresc aici. Îşi caută fratele şi-l convinge să părăsească palatul. Edgar devine sărmanul Tom, un cerşetor nebun, dezgolit de haine, de sentimente nobile. Şi totuşi, Gloucester şi Edgar sunt aduşi din nou împreună în finalul piesei. Primul, devenit orb, semn al „trădării“, se lasă condus de sărmanul Tom, nimeni altul decât fiul care îşi recunoaşte tatăl şi-l ajută. Şi uite-aşa, prin glasul lui Gloucester – „Ce a ajuns această lume? / Orbii să fie conduşi de nebuni“, ne readuce în prezent. Povestea lui Shakespeare în viziunea regizorală a lui Lev Dodin despre destinul omului şi bătrâneţe triumfă în faţa publicului craiovean. N-a fost lucru uşor, căci „să regizezi «Regele Lear» este o sarcină imposibilă“. „Înhămându-se“ la un lucru imposibil, Dodin a creat ceva splendid. Sub privirea sa atentă şi pătrunzătoare, personajele binecunoscute răsar sub o nouă şi proaspătă viaţă, după cum se menţiona în publicaţia italiană Avvenire.
Aplauzele binemeritate vin să încununeze munca unor actori de excepţie, dar şi a unui regizor, varianta rusească a lui Peter Brook, cum îndrăznea un critic să-l numească. „Acest regizor – care nu degeaba este cunoscut ca fiind varianta rusească a lui Peter Brook – a pus în scenă piese ale multor autori, dar acesta este primul Shakespeare pe care îl vedem la el. Producţia îşi creează propria lume ciudată, ireală… E acolo o lipsă de inhibiţie combinată cu disciplină şi superba sincronizare a unui maestru. Spectacolul îl dezveleşte la sfârşit pe «omul neacomodat», cu un fel de delicateţe nepăsătoare. Dă senzaţia că toate celelalte puneri în scenă ale lui Lear sunt mai degrabă încorsetate“, se titra în The Independent. Un spectacol uimitor, un teatru şi un regizor de renume, care au venit să încânte şi să cucerească.
Nobilul William
Seara de joi, 8 mai, a adus pe scena Sălii „I.D. Sîrbu“ a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ alt actor, Michael Pennington, de la Royal Shakespeare Company, Marea Britanie, într-un recital despre „Nobilul William“. Aproximativ două ore despre Shakespeare, deschise cu experienţa copilului de 11 ani, Michael Pennington, căruia pentru prima dată i se dezvăluia lumea marelui dramaturg. O incursiune presărată cu pasaje din cunoscutele piese a făcut publicul să râdă copios şi să aprecieze talentul actorului. O altfel de întâlnire cu nobilul William a smuls din partea publicului aplauze binemeritate, niciodată suficiente pentru a-i răsplăti pe Shakespeare, pentru darul făcut unei lumi întregi, sau pe cei care dau viaţă personajelor sale.
