17 copii din Dolj, cu vârste peste un an, sunt de negăsit, iar în alte 44 de cazuri se fac verificări în teren. Totul a pornit de la faptul că părinţii nu au înregistrat bebeluşii după naştere. Pentru statul român, după litera legii, ei nu există.
În 2007, în judeţul Dolj, s-au născut 6.400 de copii, judecând după numărul de certificate medicale constatatoare ale naşterii, eliberate de maternităţi. Dintre aceştia, peste o sută de nou-născuţi nu au fost înregistraţi la Oficiul Stării Civile. Faptul nu pare important la prima vedere, însă repercusiunile sunt grave. Persoanele neînregistrate în evidenţele Stării Civile sunt private de drepturi fundamentale, precum cele la identitate, la sănătate, la protecţie, pentru simplul motiv că nu există. „Copiii, dacă nu sunt înregistraţi, din punct de vedere legal, pentru statul român ei nu există“, a declarat comisarul-şef Marin Stănică, directorul Serviciului de Evidenţă a Populaţie Dolj.
Când nu se face înregistrarea, copilul nu poate fi înscris la medicul de familie, nu are carnet de sănătate, nu beneficiază de tratament medical gratuit ori de protecţie socială. Dacă un copil neînregistrat ar fi victima traficului de persoane, statul nu ar putea urmări cazul. Breşa dintre momentul în care se întocmeşte actul constatator de naştere şi înregistrarea la Starea Civilă ar putea fi exploatată cu uşurinţă de răuvoitori.
Semnal de alarmă
Diferenţa dintre numărul de acte constatatoare medicale de naştere şi numărul de înregistrări la Starea Civilă a determinat lucrătorii serviciului să facă, împreună cu poliţia, cercetări. „În 17 cazuri nu s-au obţinut nici un fel de date privind locul unde s-ar putea afla mama şi copilul. Urmează să se continue cercetările, implicând şi alte autorităţi din localităţile unde ar putea să se afle“, a spus Stănică.
Verificările continuă şi în alte 44 de cazuri de nou-născuţi, despre care Evidenţa Populaţiei aşteaptă răspunsurile poliţiştilor din teren. Până acum, lucrătorii Serviciului de Evidenţă a Populaţiei au reuşit să identifice şi să înregistreze 66 de persoane. Pentru alte 18, cu vârste mai mari de un an, au depus acţiuni în instanţă pentru înregistrare. Aceleaşi verificări au scos la iveală faptul că şase copii au murit fără ca naşterile lor să fi fost vreodată înregistrate.
Legea are lacune
În mod normal, părinţii ar trebui să meargă la Oficiul Stării Civile pentru a înregistra nou-născutul pe baza documentelor lor de identitate, a certificatului de căsătorie şi a actului constatator eliberat de maternitatea unde a avut loc naşterea. În baza acestor documente şi a unei declaraţii verbale se obţine de la Starea Civilă certificatul de naştere al copilului. Legea care reglementează regimul actelor civile, nr. 119/1996, spune la art. 19: „Are obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o poate face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau personalului din unitatea în care a avut loc naşterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil“. Acest articol de lege e „blindat“ doar în aparenţă. Vecinii, spre exemplu, nu deţin actele de identitate ale părinţilor, iar fără toate documentele, ofiţerul Stării Civile va respinge solicitarea. Serviciul de Evidenţă a Populaţiei a constatat că, de obicei, personalul medical întocmeşte actul constatator de naştere şi atât. Copilul şi mama sunt externaţi din unitate. Drumul actelor se poate încheia aici, iar nou-născutul dispare. „Pe viitor, se impune o reanalizare a legislaţiei în vigoare şi completarea acesteia cu reglementări care să permită înregistrarea imediată, după naştere“, a afirmat comisarul-şef Stănică. „Legea ar trebui să prevadă atribuţii suplimentare pentru personalul medical, care să poată elibera imediat certificatul constatator şi împreună cu serviciile de asistenţă socială să fie abilitate pentru înregistrarea copilului în Starea Civilă în termen de 15 zile“, a adăugat acesta.
