Moş Nicolae le-a adus elevilor şi cadrelor didactice din Centrul pentru copii cu deficienţe auditive un nume pentru instituţia lor, Centrul Şcolar Beethoven.
Prezentat cu ocazia Zilelor Şcolii, noul nume este un mesaj şi un exemplu pentru zecile de copii cu deficienţe auditive care au reuşit de-a lungul anilor să se facă ascultaţi. Sub diferite sloganuri: „Noi vrem să spagem bariera“, „Nu deficient, ci eficient“, „Surd este acela care nu vrea să audă“ sau „Daţi-le aripi şi lăsaţi-i să zboară“, elevii centrului şi cadrele didactice au arătat că aceşti copii pot face orice. De la electronişti, confecţionari, tâmplari, tinichigii, vopsitori auto, la pedagogi, pictori, sculptori, dansatori, caricaturişti sau preoţi, adolescenţii cu deficienţe auditive care au ieşit pe porţile centrului au devenit adevărate exemple de viaţă. Au arătat că se pot integra în societate fără cuvinte, doar prin simple semne care arată ce simt, ce vor, ce gândesc.
Colinde în limbajul semnelor
Manifestarea de ieri a stat tot sub semnul gesturilor, copiii deschizând festivitatea prin interpretarea Imnului „Deşteaptă-te, române“. Şi slujba religioasă a fost tradusă în limbajul semnelor de Raul Popescu, primul preot surd hirotonisit. Finalul manifestării le-a aparţinut tot elevilor, care au interpretat prin semne câteva colinde româneşti, care au completat atmosfera de sărbătoare încheiată cu Imnul Europei – „Oda Bucuriei“-, tradus tot în acelaşi limbaj expresiv. Şi aplauzele au fost altfel, autorităţile şi cadrele didactice de la diferite şcoli invitate să ia parte la botezul Centrului Şcolar Beethoven au învăţat şi ele ceva pentru micii artişti şi i-au aplaudat prin semne, adică au ridicat mâinele sus şi le-au scuturat câteva secunde, pentru ca ei să înţeleagă că sunt iubiţi şi apreciaţi. „Poate vă întrebaţi de ce am ales acest nume. Simplu, nu pentru că suntem pe strada Beethoven, ci pentru că Beethoven era surd când a compus marile opere. Se spune că, atunci când a fost prezentată Simfonia a IX-a, artistul a avut un succes enorm. Spectatorii s-au ridicat în picioare şi l-au aplaudat minute în şir, au ovaţionat, au aruncat pălăriile în sus, dar artistul stătea nepăsător, cu spatele la ei, cu faţa la orchestră. Nu îi auzea. O solistă i-a făcut semn să se întoarcă şi astfel Beethoven a văzut reacţia spectatorilor şi s-a putut bucura de succesul său“, a povestit Ana-Maria Oancea, directoarea centrului.
