De-a lungul vieţii, şi mai ales în copilărie, am fost nevoiţi de multe ori să spunem „da“ atunci când din toată fiinţa noastră am fi vrut să strigăm „nuuu“!
Din nefericire, mulţi dintre noi, atunci când devenim adulţi, nu ştim că avem acest drept. Dreptul de a spune „nu“. Nu spunem „nu“ pentru că nu ştim că avem voie să o facem, pentru că ne este frică de consecinţe, pentru că ne imaginăm că interlocutorul îşi va face o impresie care să ne dezavantajeze, nu spunem „nu“ pentru că nu ştim să ne asumăm acest „nu“. Ca şi când acest „nu“ ar aparţine oamenilor mari, oamenilor puternici, dominatori.
Dar fiecare din noi are acest drept. Dreptul de a fi asertiv. A fi asertiv este un prim pas pentru a vă reda locul principal în propria viaţă.
Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru noi înşine este să învăţăm să ne gestionăm timpul, să alegem ceea ce, cu adevărat, vrem să facem cu timpul pe care îl avem. Un prieten spunea: „Timpul este Dumnezeu!“ …şi chiar aşa este. Cu toţii ştim că timpul înseamnă bani. Dar timpul înseamnă şi sentimente, acţiuni, uneori compromisuri pe care le facem de dragul unor persoane… De aceea, în această ecuaţie – administrarea timpului, asertivitate şi sentimentul împlinirii – ar fi interesant dacă aţi face un exerciţiu de conştientizare şi de verificare a eficienţei cu care vă trăiţi viaţa.
Aţi putea începe prin a trăi în prezent. Aici şi acum. Al doilea pas ar fi să verificaţi câte din obiceiurile, frazele, acţiunile, răspunsurile voastre sunt stereotipice, sunt aşa pentru că aşa au fost dintotdeauna. De câte ori spuneţi justificându-vă: „Aşa sunt eu, dacă-ţi convine, bine, dacă nu, nu!“. Pentru că dacă faceţi parte din categoria aceasta de persoane ar fi cazul să ştiţi una din cele mai interesante definiţii ale frustrării: a face acelaşi lucru şi a aştepta rezultate diferite! Unii spun că ar fi şi definiţia prostiei (!)… O putem alege pe cea care ne convine mai mult. Dar indiferent ce definiţie am alege, este important să înţelegem că apa unui izvor este mai pură, proaspătă şi cristalină decât apa unui lac.
O nouă atitudine – de învingător!
Apoi aţi putea să încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:
Cine este cea mai importantă persoană din viaţa mea?
Cine sunt cei mai importanţi oameni din viaţa mea?
Îmi investesc eu timpul în oamenii şi în acţiunile care contează cel mai mult pentru mine, astfel încât să îmi simt viaţa împlinită, să mă simt bine, mulţumit în felul în care trăiesc?
Cât de mult acţionez conform noilor situaţii din prezent şi cât de mult mă las „furat“ de credinţe, obiceiuri şi moduri depăşite de a (re)acţiona care fac parte din trecutul meu şi nu mai corespund, împiedicându-mă să fie eu însumi, autentic, curajos, mai matur?
Dacă nu sunt mulţumit de aceste răspunsuri, ce sunt dispus să fac pentru a schimba ceva?
Cum arată prezentul meu? Cine hotărăşte pentru mine? Cine îmi stabileşte priorităţile? Pe mâinile cui am lăsat, de fapt, viaţa mea? Cât de mult trecutul şi vechile comportamente îmi „fură“ prezentul? Ce pot să fac pentru a prelua conducerea vieţii mele? De ce am nevoie să pot trăi o viaţă plină de sens?
Câtă putere de decizie şi de acţiune pot să am?
Ar fi foarte bine să răspundeţi în scris la toate aceste întrebări de evaluare pentru a controla ce faceţi cu viaţa şi deciziile pe care aveţi dreptul să le luaţi. Azi, aici, chiar acum, puteţi face primul pas cu o nouă atitudine. Atitudinea unui învingător. Şi tu poţi fi un om de succes. Şi tu ai dreptul să fii un om mare. Indiferent ce înţelegi că înseamnă asta pentru tine şi sistemul tău de valori. Aici, chiar acum!
(Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Clinica Grigorie Decapolitul din Craiova, situată în incinta Liceului de Chimie, tel. 0744 545 352)
