Ar trebui să mergem pe partea calitativă a întrebării şi mai puţin pe cea cantitativă. Întrebarea mai clară ar fi „dacă ne putem îndrăgosti de mai multe ori“. Cantitativ vorbind, nimeni nu ştie răspunsul – ar putea fi între zero şi infinit. Nu există un număr strict de situaţii în care cineva se poate îndrăgosti. Iar dacă am mai ţine cont şi de latura destinic-ghinionistă, am putea să ne întâlnim şi să nu ştim că o avem în faţă, pentru că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă cu respectiva persoană.
A putea să te îndrăgosteşti este o capacitate de care nu toată lumea se poate bucura în viaţă. Ea îşi are premisele de formare în copilărie. De asemenea, este puternic conectată cu capacitatea noastră de ataşament faţă de alte persoane. Prima persoană importantă de care ne ataşăm este mama, iar ataşamentul este un proces lung, dificil şi complex. Dacă relaţia cu aceasta sau cu orice substitut matern, din anumite motive, nu se instalează cum trebuie, capacitatea de ataşare de alte obiecte externe (persoane) scade vertiginos, mergând până la patologic.
Această „relaţie primară“ permite realizarea ulterioară a oricăror legături de ataşament cu alte persoane. Alături de ea sunt şi alte mecanisme şi contexte psihologice care favorizează legături şi ataşamente faţă de alte persoane (rezolvarea complexului Oedip). Capacitatea de a iubi, cea de joacă şi cea de muncă sunt câţiva factori pe care Freud i-a oferit când a fost întrebat dacă ar putea descrie un portret al unui om sănătos psihic.
A te îndrăgosti presupune să poţi depăşi iubirea narcisică şi să te poţi lăsa condus de alte motivaţii, impulsuri în relaţie cu alţii. Îndrăgostirea este un proces complex, în care intervin factori psihologici, dar şi factori biologici importanţi (activitatea diverşilor analizatori, activismul hormonal, activitatea cardiacă etc.).
Psihologic, în mecanismul de îndrăgostire sunt angrenate diverse faţete ale personalităţii: presupune atracţie, curiozitate, idealizare, confruntare, seducţie, gândire magică. Atunci când ne îndrăgostim găsim în celălalt acel „ceva“ care ne place şi care ne face să vibrăm într-un anumit fel. Când suntem îndrăgostiţi suntem într-un fel mai puternici şi într-un fel mai slabi. Suntem mai puternici pentru că ne cresc stima de sine, încrederea, iar împlinirea sufletească este mare şi mai slabi pentru că suntem vulnerabili, sensibili şi mai expuşi atacurilor (narcisice) ale celuilalt.
Sunt persoane care se pot îndrăgosti foarte uşor de mai multe ori şi oameni care, dacă o fac o dată, o fac pentru totdeauna şi sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi. Acum ar interveni diferenţa între „a te îndrăgosti“ şi „a iubi“, cât şi cea între fantasmă şi realitate. Mulţi cred că se poate să îţi întâlneşti dragostea pe net sau să o regăseşti între coperţile unor reviste de modă, la TV etc. Aceasta nu este o îndrăgostire reală, este virtuală şi mai des întâlnită în adolescenţă. Este un alt gen de relaţie, care poate încurca sau ajuta în găsirea unei persoane reale de care să te ataşezi.
Se poate întâmpla ca dragostea să fie unilaterală, să nu întâlnească în celălalt răspuns, reacţie. În aceste situaţii este mai dificil să putem vorbi de o relaţie bună. În balanţa invizibilă, numai un partener dă, oferă, iar altul doar primeşte, fără să întoarcă sentimentele oferite… şi e trist să se întâmple aşa.
www.ele.ro
