Un gorjean care suferă de insuficienţă renală cronică, diabet, precum şi de alte afecţiuni şi-a achiziţionat un ATV pentru a putea merge la hemodializă. Acesta era nevoit să străbată pe jos, de trei ori pe săptămână, o distanţă de peste un kilometru şi să urce mai multe dealuri, pentru a ajunge la ambulanţa care să-l ducă la spitalul din Târgu Jiu.
GORJ. Pentru mulţi, un ATV este un moft, dar pentru Gheorghe Dobrescu, de 37 de ani, reprezintă un mijloc de supravieţuire. Acesta şi-a procurat un ATV pentru a putea merge la hemodializă, gorjeanul suferind de insuficienţă renală cronică, diabet, precum şi de alte afecţiuni. Bărbatul locuieşte în ultima casă dintr-un cătun al satului Lupeşti, din comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, situat peste apa râului Galbenu. Aici nu poate ajunge nici un mijloc de transport, pentru că singura cale de acces este o punte. Astfel, ambulanţa îl aşteaptă dincolo de puntea de peste râu.
Gheorghe a visat mereu să străbată drumul în lungime de peste un kilometru cu un mijloc de transport capabil să-l ducă până la ambulanţă, având în vedere că trebuie să traverseze mai multe dealuri, iar terenul este accidentat. Când a văzut că un ATV poate să străbată acest traseu şi să-l ducă până la ambulanţă, cea mai mare dorinţă a fost să-şi procure un astfel de mijloc de transport. A strâns timp de mai mulţi ani leu cu leu şi a reuşit să economisească mai multe milioane de lei, bani insuficienţi însă pentru a-şi procura mult visatul ATV. Pentru că nu a găsit sprijin în nici o parte, acesta a apelat la o rudă, care, impresionată de situaţia lui, s-a împrumutat în bancă pentru a-l ajuta cu restul sumei. Astfel, Gheorghe şi-a achiziţionat în urmă cu puţin timp un ATV pentru a putea merge la hemodializă.
Acum străbate distanţa până la puntea peste râul Galbenu cu ajutorul ATV-ului. Îl lasă apoi în grija unui vecin şi trece puntea, după care aşteaptă să vină ambulanţa pentru a-l duce la spital. „Sunt fericit acum. A fost un vis care mi s-a realizat. Era foarte greu să merg pe jos această distanţă, mai ales când mă întorceam de la spital şi eram foarte slăbit. Am luat acest ATV doar pentru a ajunge la ambulanţă, pentru că nu pot să merg pe drumurile publice deoarece nu am permis şi nici nu l-aş putea obţine, nefiind apt medical“, a spus Gheorghe Dobrescu.
Suferă de mai multe afecţiuni
De când se ştie este dependent de insulină. A fost diagnosticat de la vârsta de patru ani cu diabet de tip 1, ceea ce înseamnă că în fiecare zi a vieţii a trebuit să-şi administreze doza de insulină, pentru a supravieţui. Problemele de sănătate ale lui Gheorghe Dobrescu nu s-au încheiat aici. În anii adolescenţei, partea dreaptă a feţei i-a fosta afectată din cauza unei infecţii, favorizată şi de diabetul de care suferă. Infecţia s-a extins până aproape de creier şi a atins un nerv, situaţie care a dus la pierderea vederii la ochiul drept şi la o paralizie a feţei. Nici celălalt ochi nu a scăpat neafectat, acesta fiind cuprins de cataractă, astfel încât bărbatul a trebuit să se opereze. După puţin timp, viaţa acestuia avea să devină şi mai chinuitoare. Rinichii au început să nu-i mai funcţioneze, iar medicii au constatat că suferă de insuficienţă renală cronică. Peste câţiva ani, rinichii au cedat. Din această cauză, toxinele nu se mai elimină din organism, ci se varsă direct în sânge. Nici nu împlinise vârsta de 30 de ani când a fost nevoit să facă hemodializă, pentru a rămâne în viaţă. Peste puţin timp se împlinesc opt ani de când, de trei ori pe săptămână, merge la Spitalul Judeţean din Târgu Jiu, pentru a i se face hemodializă. În fiecare zi de marţi, joi şi sâmbătă pleacă de acasă pentru a merge la spital. Pleacă dimineaţa şi se întoarce seara. Cu ajutorul unui aparat, sângele este scos din organism şi filtrat, fiind curăţat de toxine, după care este reintrodus în corp. Fiecare procedură de acest fel durează patru ore, timp în care este nevoit să stea nemişcat pe patul spitalului cu perfuziile în mâini. În plus, trebuie să urmeze o dietă alimentară strictă, fără nici un fel de excese. Gheorghe Dobrescu mai suferă şi de cardiopatie ischemică.
Voinţa l-a ţinut în viaţă
În ciuda acestor afecţiuni, optimismul nu l-a părăsit, dând dovadă de un caracter puternic. Poate doar datorită voinţei a reuşit să trăiască până la această vârstă. Este de necrezut cum atât de multe boli s-au adunat într-un singur om, care nu a încetat nici o clipă să se lupte pentru a trăi. „La început nu credeam că o să trăiesc foarte mult, dar nu m-am dat bătut. Fără voinţă nu cred că trăiam până la această vârstă“, a spus Gheorghe Dobrescu.
Bărbatul trăieşte împreună cu mama lui, care a rămas singurul sprijin, după ce, în urmă cu doi ani, tatăl acestuia a murit. Femeia munceşte de dimineaţa până seara, pentru a ţine cum poate gospodăria şi a-l ajuta pe fiul ei.
Gheorghe este nevoit să urmeze şi un tratament constând dintr-o mulţime de medicamente. Cheltuieşte astfel pe medicamente o mare parte din banii pe care îi primeşte de la stat, pentru handicapul grav de care suferă.
