O femeie care nu se poate dezlipi de iubitul ei în intimitate îşi doreşte să fie apropiată de partenerul ei şi în public, fără să ţină prea mult seama de compania în care se află.
Cele mai multe femei nu pretind o afişare „completă“ a afecţiunii, dar aproape toate vor să aibă parte de cele trei aspecte esenţiale de manifestare a iubirii în public: ţinutul de mână, sărutul de despărţire şi „invadări“ afectuoase ale spaţiului intim. Sunt, bineînţeles, şi femei care vor să treacă dincolo de aceste limite de bază permise în public, pretinzând să fie alintate cu porecle din cele mai siropoase sau să audă la fiecare minut cuvintele magice „te iubesc“.
Pentru a vă da seama care dintre manifestările afecţiunii în public sunt acceptabile, vă prezentăm o listă cu cele mai des întâlnite astfel de comportamente şi vă lăsăm să stabiliţi împreună cu partenera care este locul acestora în relaţia dumneavoastră. Important este să cădeţi de acord asupra celor pe care le veţi adopta pentru a evita să îi faceţi pe cei din jur să se simtă jenaţi, invidioşi sau chiar oripilaţi. Vă puteţi ţine partenera de mână fără să vă faceţi probleme. Ţinutul de mână este manifestarea de afecţiune acceptată în orice situaţie, în orice condiţie, fără nici un dubiu. Nu este un gest atât de intim încât să îi facă pe cei din jur să se ruşineze, dar este suficient de intim pentru a-i dovedi iubitei dumneavoastră afecţiunea faţă de ea. Ţinutul de mână este în acelaşi timp şi o declarare a statutului de cuplu. În schimb, sărutul este acceptabil, dar cu anumite limite. Sărutul în semn de salut se află pe lista celor „permise“ în public şi reprezintă o practică aproape standard în orice relaţie. Numai că tot ceea ce este acceptabil în cazul întâlnirilor personale poate deveni nepotrivit în situaţii din domeniu profesional.
Păstraţi alinturile pentru intimitatea casei
În afara apelativelor obişnuite care sunt folosite şi de alţii, numele de alint pe care i l-aţi dat iubitei dumneavoastră nu trebuie să depăşească intimitatea căminului. Dacă totuşi nu puteţi să vă abţineţi să o strigaţi „iubita“ sau „puiule“, sau dacă sunt situaţii când scăpaţi un ironic „da, dragă“, încercaţi să folosiţi cât mai puţin posibil aceste nume de alint sau încercaţi să evitaţi să răspundeţi, pentru a nu încuraja şi alte situaţii de acelaşi fel.
Nu se acceptă în nici o situaţie nici să vă răsfăţaţi (a se citi „să vă prostiţi“) în public. Este bine să faceţi lucruri frumoase unul pentru celălalt pentru că în general aceste gesturi sunt dovada unei relaţii sănătoase. Din păcate, imaginea a doi adulţi care se hrănesc sau care se pigulesc (la propriu) unul pe celălalt nu este prea uşor digerată, nici măcar de cei mai îngăduitori. Prin urmare, în afară de gesturile cavalereşti de a aduce băuturile de la bar sau de a împrumuta sacoul când se face răcoare, răsfăţul excesiv este inacceptabil. Acest lucru este valabil şi pentru cazurile în care sunteţi tentaţi să vorbiţi cu partenera dumneavoastră ca şi când ar fi un copil sau când vă comportaţi de parcă nu ar fi în stare să-şi poarte singură de grijă.
