16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSoţii Frigură dau viaţă lutului

Soţii Frigură dau viaţă lutului

Ea este asistentă medicală, el – olar. Împreună modelează lutul şi îi dau viaţă, în diferite forme şi mărimi. Sunt tineri, frumoşi şi fericiţi, iar jocul cu pământul le-a intrat în sânge. Au două fetiţe care, la rândul lor, sunt fascinate de lutul moale, ca plastilina, care ia mereu alte forme. Cu alte cuvinte, doi soţi mulţumiţi şi realizaţi de pe urma unei meserii bănoase, care i-a ajutat să-şi atingă şi un alt vis:
să-şi ridice o pensiune.   

Aida, de 27 de ani, şi Florin Frigură, de 32 de ani, locuiesc în oraşul Horezu, din judeţul Vâlcea, pe strada Olarilor, acolo unde trăiesc majoritatea celor din breasla lor. Cei doi soţi sunt olari. Iar modelarea lutului în familie a început acum şapte ani, când s-au căsătorit. „Cu soţia m-am cunoscut întâmplător, într-o discotecă, în 1996. Nu ştiţi, lucrurile frumoase se întâmplă când nu te aştepţi! Pe atunci, ea era la liceu în oraşul Călimăneşti. Mi-a plăcut mult de ea şi nu am precupeţit nici un efort pentru a o câştiga! Am fost prieteni patru ani, iar în 2000 ne-am căsătorit. Acum avem şapte ani de căsnicie şi două fetiţe minunate, pe Alexandra, de trei ani, şi pe Carina, de un an şi două luni“, povesteşte Florin.   

Aida s-a apucat de olărit din dragoste pentru Florin

De când s-au căsătorit, Florin şi Aida dau formă împreună lutului, deşi Aida nu a avut nimic în comun cu olăritul până acum şapte ani. „Îmi place să lucrez ceramică alături de Florin. Suntem doi oameni mulţumiţi, alături unul de altul şi totodată fericiţi. Nu am ştiut nimic înainte despre meseria asta. Am terminat Liceul de Turism şi Şcoala Postliceală de asistente. Până să mă căsătoresc şi să intru în această familie nici nu am schimbat vreo vorbă cu un olar. După ce ne-am căsătorit, am stat tot mai mult lângă Florin, să văd ce face. Mi-a intrat repede în sânge“, spune femeia. „E o meserie destul de grea, dar dacă îţi place cu adevărat o poţi învăţa uşor. În plus, e şi bănoasă, lucru care te determină mereu să te apuci de treabă, să munceşti ore în şir, să nu simţi nici oboseală, nici plictiseală. Desigur, şi aici, ca şi în casă, responsabilităţile ni le împăţim. Florin modelează vasele pe roată, iar eu fac modelele pe ele.  El face ce e mai greu, pentru că are mai multă experienţă“, a mai spus Aida.

Fetele, atrase de pământul lipicios

Florin modelează pământul de 20 de ani şi povesteşte că a învăţat meseria de la bunici. „De mic mi-a plăcut să mă joc cu pământul. Ei aveau atelier şi lucrau. Eu mergeam şi mă uitam la ei cum modelau pământul. Nu prea mă lăsau că ziceau că le prăpădesc pământul. Mă ascundeam şi îi pândeam să văd ce fac. Bunicul îmi zicea de fiecare dată că meseria se fură, nu se învaţă, şi că un meşter adevărat învaţă din ce vede nu din ce i se spune. Vorbele bunicului m-au încurajat şi la 12 ani
m-am apucat de olărit şi am avut prima roată. Am început să lucrez căni şi castroane“, îşi aminteşte Florin cu mândrie de bunicii lui. Tot el povesteşte că, pe timpul bunicului, pământul era călcat cu picioarele doar într-un singur sens în formă de soare şi se alegeau toate impurităţile, înainte de a fi modelat. Acum nu mai e ca atunci şi pământul se pregăteşte cu ajutorul malaxorului. „A ajuns şi Alexandra să modeleze lutul de ceva timp. Pe farfuriile făcute de mine a creionat diferite modele, care au prins la vânzare. Şi Carina e încântată de pământ. Am găsit-o zilele trecute plină de nămol, în atelier“, a spus Florin. Cu toate aceste înclinaţii, nimeni nu poate spune încă dacă fetele vor deveni olăriţe, dar părinţii s-au gândit să le orienteze spre arte plastice pentru că au mai multe oportunităţi. „Oricum, dacă vor alege olăritul vor şti să lucreze că au de la cine să înveţe“, a precizat Aida.

Maşină şi pensiune din olărit

Soţii Frigură lucrează, în prezent, mai mult ceramică artizanală, decât tradiţională. Au foarte multe comenzi şi din ţară, şi din străinătate. Lutul pe care îl folosesc îl iau din Dealul Ulmului de la hotarul cu Mănăstirea Horezu. Pentru a da de argila bună, sapă în pământ la o adâncime de trei, patru metri. „Acum lucrăm ceramică tradiţională de Horezu foarte puţin, mai mult facem artizanat, propriile creaţii. Dacă acum trei, patru ani lucram cam un cuptor pe lună, acum am ajuns să facem câte un cuptor pe săptămână. Suntem suprasolicitaţi. Acum facem ulcioare în diferite forme şi diverse vaze. Eu le modelez şi soţia le decorează. Am lucrat pentru Italia. Ultima comandă în Italia am avut-o iarna trecută, când am trimis 3.000 de vase pentru 200 de milioane de lei vechi“, povesteşte Florin. Soţii Frigură au mai avut comenzi din Austria, Ungaria şi Belgia. În prezent, lucrează pentru Horezu, unde au comenzi la mai multe magazine din zonă. Mai au comenzi la magazinul Mercur din Craiova, unde ceramica artizanală e foarte căutată, la Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Satului din Bucureşti. Soţii Frigură spun că anul acesta nu au putut participa la nici un târg al olarilor din ţară pentru că au avut foarte multe comenzi şi le ocupă şi fetele mult timp. Preţul unui vas variază în funcţie de mărime între trei şi 20 de lei. Cu banii strânşi din olărit, familia Frigură şi-a luat maşină şi şi-a ridicat o pensiune la care mai au de lucru. Atelierul în care lucrează e amenajat într-o casă bătrânească de peste o sută de ani vechime. Florin vrea să o reabiliteze şi să o acopere cu şindrilă.  În căsuţă, pe lângă atelierul de olărit, Florin vrea să amenajeze şi o cameră cu război de ţesut şi cu furcă de tors, pentru ca turiştii care vin şi cumpără oale din gospodăria sa să aibă ce să vadă.

Zeci de ceramişti din Horezu şi-au făcut avere din olărit

Oraşul Horezu este capitala ceramicii din România. În prezent, aproximativ 80 de familii de ceramişti din Horezu se ocupă cu olăritul şi trăiesc de pe urma acestei meserii. În unele familii lucrează ceramică atât părinţii, cât şi copiii, iar meseria s-a transmis din tată în fiu. Spre sfârşitul anilor ‘80, în Horezu această meserie se pierduse pentru că nu mai exista o piaţă de desfacere a produselor. După 1990 acest meşteşug s-a revigorat şi a început să fie practicat de tot mai mulţi tineri, fiind organizate în ţară şi străinătate târguri şi expoziţii, în cadrul cărora olarii au început să îşi comercializeze marfa. În prezent, în Horezu, zeci de olari se ocupă cu modelarea lutului, meserie din care se trăieşte bine şi din care şi-au ridicat gospodării frumoase şi şi-au făcut avere.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS