Multe aspecte ale vieţii femeilor şi ale relaţiei de cuplu s-au schimbat în mod semnificativ în ultimii 50 de ani. Emanciparea femeii, modificarea radicală a concepţiilor referitoare la instituţia căsătoriei şi la viaţa sentimentală, schimbarea priorităţilor şi a criteriilor pe baza cărora se clădeşte un cuplu, toate acestea sunt elemente care au contribuit la schimbarea stilului de viaţă
În anii ’50, cuplurile se formau de-abia după căsătorie: această instituţie marca începutul vieţii comune a partenerilor, mai ales că în acea perioadă „cazurile“ de sex premarital erau destul de rare. Rolurile din casă erau prestabilite: domnul aducea banii, iar doamna se ocupa de copii şi de treburile gospodăreşti. În prezent, într-o relaţie se intră încet-încet, cu paşi mărunţi, viaţa în doi se formează progresiv. Iar când partenerii au suficientă înţelegere, se poate trece la etapa următoare, adică la întemeierea unei familii. În general, acest moment coincide cu dorinţa de a avea un copil, după care apare nevoia de a investi în viitor, de a-şi construi o casă, de a avea o relaţie pe termen lung. În ceea ce priveşte distribuirea sarcinilor în casă, acum 50 de ani, rolurile în familie erau foarte bine definite, iar tot ceea ce ţinea de casă era de „competenţa“ femeii. De atunci, odată cu trecerea timpului, bărbaţii au început şi ei să participe din proprie iniţiativă la treburile gospodăreşti. Este un lucru de apreciat, problema ar fi că tehnicile folosite sunt diferite: când dau cu aspiratorul bărbaţii fac tot ce le stă în putinţă să ocolească şi colţurile, iar rufele le spală toate amestecate, fără să ţină seama de culori.
Situaţia femeii în ultimii 50 de ani
În urmă cu mai puţin de jumătate de secol, femeile se dedicau trup şi suflet familiei. Nu existau ca individualităţi şi îşi urmau soţul peste tot, tocmai pentru că erau crescute şi educate cu unicul scop de a se căsători şi de a creşte la rândul lor copii. În prezent, femeile se afirmă şi ca persoane autonome. Având la dispoziţie mijloace contraceptive, acces la educaţie şi deci şi la locuri de muncă, situaţia femeilor s-a modificat semnificativ în bine.
În ceea ce priveşte căsătoria, înainte de anii ‘50, oamenii erau „programaţi“ să facă acest pas, era vorba de o finalitate inevitabilă. Căsătoriile erau aranjate, femeile fiind obligate să se mărite cu persoane pe care nu le iubeau, iar mariajul devenea o loterie la care puteau ieşi sau nu câştigătoare: cele mai norocoase dintre femei ajungeau să-şi iubească soţul; restul, ghinionul lor, trebuia să trăiască oricum cu persoana respectivă. Astăzi, fericirea personală este scopul suprem în viaţă: criteriul de selecţie nu mai este durata, ci calitatea relaţiei.
În urmă cu 50 de ani nu se vorbea deloc despre sex, cu atât mai puţin despre plăcerea femeilor. Acestea se căsătoreau virgine, iar bărbaţii îşi descopereau sexualitatea la bordeluri, pentru că o femeie serioasă nu se „deda“ la anumite practici.
După anul 1968 s-a promovat intens „amorul liber“ şi experienţele variate, dar totuşi acest stil de viaţă nu s-a impus ca model. Astăzi sexul nu mai este un subiect tabu, femeile îşi revendică „dreptul la sex“, dar nu au încetat nici o secundă să asocieze sexul cu dragostea. În acelaşi timp am asistat la o liberalizare a verbalizării, care nu a fost totuşi urmată de o liberalizare totală a comportamentului.
