Nu mai este mult până la prima zi de şcoală. Din păcate, unii elevi sunt nevoiţi să parcurgă câţiva kilometri pe jos până la unitatea şcolară. În judeţul Gorj, elevii spun că se gândesc cu teamă la drumul pe care îl au de parcurs.
GORJ. Vacanţa de vară se apropie de sfârşit şi elevii se pregătesc de prima zi de şcoală. Există localităţi în judeţul Gorj unde elevii claselor I-VIII merg pe jos şi şase kilometri. Nu contează dacă este soare, plouă sau ninge, elevii nu au altă variantă. Microbuze şcolare nu există, iar părinţii nu-şi permit să-i ducă la şcoală cu autoturismele. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj spun că situaţia se va remedia, mai ales că până la sfârşitul anului vor sosi în Gorj 24 de microbuze. Potrivit lui Gheorghe Mitescu, inspector şcolar adjunct, printre cele 20 de localităţi care vor primi autoturisme se numără: Godineşti, Dănciuleşti şi Stejari.
Elevii din Berleşti vor microbuz
În comuna gorjeană Berleşti, cei 40 de elevi de la Şcoala Scrada merg pe jos aproximativ cinci kilometri. Maria Dumitraşcu, primarul comunei Berleşti, a declarat că elevii claselor I-IV merg doi kilometri pe jos, iar cei mai mari merg chiar şi cinci kilometri pe jos: „Le este greu, mai ales că nu sunt mari. Nu poţi să spui că un elev de clasa a V-a sau a VI-a este mare. Se mai sperie, uneori este frig, întuneric, alteori plouă. Nu le este uşor nici pe căldură. Dacă am avea un microbuz, ar fi bine. Am solicitat la inspectorat, dar au spus că le vor da la şcolile comasate şi apoi nouă. Nu suntem singurii din judeţ unde sunt astfel de probleme“. La Şcoala din Lihuleşti, părinţii sunt nevoiţi să-şi aducă la grădiniţă copiii. Distanţa pe care ar trebui să o parcurgă micuţii este de doi kilometri. Sunt prea mici pentru a veni pe jos la şcoală.
„Ne este groază de drumul până la şcoală“
Alexandra şi Adriana Dijmărescu sunt din satul gorjean Curtişoara. Cele două fete, surori gemene, sunt eleve în clasa a VIII-a şi merg la şcoală pe jos. „Se mai întâmplă să mergem şi cu autobuzul, dar mai des mergem pe jos. De fiecare dată ne întoarcem pe jos de la şcoală. Distanţa dintre casa noastră şi şcoala unde învăţăm este de patru kilometri“, a spus Alexandra, uitându-se la şoseaua asfaltată. Adriana recunoaşte că se gândeşte cu groază la drumul spre unitatea şcolară: „Ne trezim devreme ca să ajungem la opt în clasă. Nu am chef să înceapă şcoala, m-am dezobişnuit de atâta mers pe jos“, a spus şi Adriana.
Tot pe jos merge şi Mădălina Niculescu, o fetiţă blondă şi plină de viaţă. Este elevă în clasa a VII-a şi are de mers trei kilometri până la şcoală. Face acest lucru de mai bine de doi ani. S-a obişnuit: „Eu abia aştept să înceapă şcoala, chiar dacă este destul de obositor să merg pe jos. Anul acesta îmi va fi mai greu pentru că voi merge mai mult singură. Până acum mergeam cu sora mea, dar ea este de acum la liceu“, a povestit Mădălina.
„Este păcat şi de copii, şi de părinţi“
Sabina Ungureanu este cadru didactic la unitatea şcolară din satul Curtişoara. „Şi eu vin pe jos la muncă doi kilometri. Dar este păcat de copii şi de părinţii lor. Nu o să mai înveţe lumea carte din cauza acestor lucruri“, a spus profesoara. În Tismana, potrivit edilului-şef Costel Buzianu, există un cătun unde câţiva elevi de clasele V-VIII merg pe jos aproximativ cinci kilometri. Singura lor speranţă ca lucrurile să se schimbe este un microbuz.
