Afacerile cu balastiere din zonele Frunzaru, Ipoteşti şi Drăgăneşti sunt ameninţate cu dispariţia de o decizie recentă a Academiei Române. Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a avizat favorabil solicitarea extinderii Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică Iris de la Malu Roşu.
OLT. Teritoriul ariei naturale protejate, 1.280 de hectare, este situat pe raza comunei Mărunţei şi se află în custodia Asociaţiei pentru Protecţia Mediului şi Agricultură. Această suprafaţă se va extinde, cu voia Academiei Române, în trei direcţii. În primul rând, cu 40 de hectare în zona Lacului de acumulare Drăgăneşti, cu canalul de fugă de pe lungul malului stâng al lacului şi malul vechi al râului Olt. Aria va mai încorpora încă o dată actuala suprafaţă, prin alăturarea Lacului de acumulare Frunzaru, situat în aval de acumularea Drăgăneşti, suprafaţă care măsoară 1.280 de hectare. Cea de-a treia zonă în care Aria de Protecţie Avifaunistică Iris de la Malu Roşu se va extinde este şi mai mare. Este vorba despre Lacul de acumulare Ipoteşti, situat în amonte de acumularea Drăgăneşti, în suprafaţă de 1.692 de hectare. În total, zona specială de protecţie, care poate deveni un adevărat rai al judeţului, îşi va alătura 3.012 hectare, ajungând, cu cele 1.280 de hectare existente, la 4.292 de hectare. Înăuntrul acesteia îşi au habitatul natural peste 30 de specii de păsări strict protejate de lege, în afară de floră.
Asociaţia pentru Protecţia Mediului, cu ochii pe balastiere
Comisariatul Judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu a făcut deja prima vizită la Mărunţei. Potrivit purtătorului de cuvânt Aura Mandache, Regulamentul de Administare a Ariei Naturale Protejate Iris există deja, urmând ca Asociaţia pentru Protecţia Mediului şi Agricultură, custodele suprafeţei, să refacă planul de management în capitolele referitoare la zonarea internă şi anexa cu proprietarii privaţi care au terenuri în interiorul ariei. Nici măcar aceştia nu pot să desfăşoare activitate fără ştiinţa custodelui şi autorităţilor de mediu. De asemenea, comisariatul a mai impus custodelui, ca măsură, după control, dezvoltarea unor proiecte de reconstrucţie ecologică. Acestea vor consta în principal în împădurirea terenurilor degradate dinăuntrul ariei, dar şi a zonelor limitrofe.
Dacă până acum sesizările, adresate de către iubitorii naturii autorităţilor de mediu în special, şi controalele aferente la societăţile care desfăşoară activităţi economice în zonă au fost destul de numeroase, de-acum războiul ecologic pe cele peste 4.000 de hectare va deveni crâncen. Este de presupus că balastierele care deţin deja autorizaţii, şi pe care custodele va sta cu ochii ca pe butelie, nu vor părăsi zona până la expirarea duratei documentaţiilor.
