14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalCeramica oltenească la Cluj

Ceramica oltenească la Cluj

151 de obiecte de ceramică reprezentând centre importante din Oltenia, printre care foarte cunoscutele Horezu – Vâlcea, Oboga-Olt, Şişeşti, dar şi altele mai puţin ştiute, cum ar fi Gălăşoaia, Glogova, Arcan, Ştefăneşti -Gorj, Vlădeşti – Vâlcea, se află în expoziţia găzduită, în perioada 16 iulie-16 august, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, de altfel, unul dintre cele mai moderne din România, un exemplu demn de urmat în ceea ce priveşte expunerea propriu-zisă, crearea ambientului şi a contextualităţii etnografice, găzduieşte în aceste zile expoziţia „Ceramica oltenească, între sinteză şi devenire“, cuprinzând obiecte de ceramică din centre importante ale Olteniei. Dat fiind ambientul muzeului, organizatorii craioveni, Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei, s-au străduit să consoneze cu modul de prezentare generală de la Cluj.

 

Expresii, decoruri, motive şi forme

 

Printre cele 151 de piese se numără vase rituale, lucrate în special la Oboga, Romana şi Vlădeşti, celebrele ulcioare de nuntă, precum şi ploştile olteneşti, care nu lipseau din ritualul nunţii, având funcţii ritual simbolice. „S-a mizat pe valoarea decorativă şi pe expresivitatea acestor vase, alături de celebrele taiere lucrate la Oboga, Horezu, Vlădeşti, Pinoara (Gorj). Această reprezentare sintetică a ceramicii olteneşti s-a putut realiza graţie unor creatori de soi din Oltenia. Am putut să relevăm astfel talente remarcabile, stiluri, forme nenumărate cu trimiteri la ceramica romană, dacică, dar şi la influenţele ulterioare bizantine, mai ales. Ar trebui să remarcăm în acest context câteva personalităţi, artişti, meşteri ai ceramicii olteneşti. Din zeci de nume, îi consemnăm pe Victor Vicşoreanu (Horezu), Stelian Obrezeanu (Horezu), Grigore Ciungulescu (Oboga), Constantin Opriţa (Şişeşti), Dumitru Şchiopu (Vlădeşti)“, a precizat dr. Cornel Băloşu, şef de secţie la Muzeul Olteniei Craiova. Era nevoie însă şi de prezentarea unor modele mai vechi. Aşa se face că partea centrală a expoziţiei a fost ocupată de obiecte de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ale meşterilor renumiţi, Ion Diaconeasa şi moş Viscol din Oboga, iar din Horezu, Ion Buclescu şi Ion Frigură, oameni ce fac parte din istoria ceramicii româneşti. Pentru a fi mai comprehensivă din punct de vedere estetic, „Ceramica oltenească, între sinteză şi devenire“ a fost împărţită în funcţie de spaţiu în câteva segmente tematice, printre care „Expresii, decoruri, motive şi forme“, „Stilul Vicşoreanu între mode şi inovaţii“, „Ritmurile vieţii-ritualitatea ceramicii“. Pentru a crea o ambianţă etnografică grăitoare, precum şi raporturi funcţionale şi estetice între obiecte şi materiale, expoziţia a fost complinită de piese de mobilier ţărănesc (blidare şi o ladă de zestre), de obiecte de cult specifice vetrei ţărăneşti din Oltenia: pistornice şi icoane de vatră, de ţesături de interior, ştergare şi batiste de ginere. Au încântat deopotrivă „varietatea formelor şi calitatea expresivă a decorului“, a precizat dr. Cornel Băloşu, cel care a gândit că „o expoziţie a ceramicii populare olteneşti trebuie să fie, înainte de toate, un spectacol de formă, de culoare şi de decoruri dintre cele mai rafinate şi mai izbutite din punct de vedere estetic, grăitoare pentru conturarea unui spaţiu specific“.

Alt fel de lectură a satului românesc

 

„Smulse pământului, îndelung modelate în rotirea lor halucinantă de mâinile meşterului, apoi date cuptoarelor pentru a fura ceva din arşiţa focului care purifică spre dăinuire şi, în final, învăţate să «vorbească» limbajul străvechi al semnului incizat sau pictat, vasele merg să-şi ia locul în povestea fascinantă a culturii noastre tradiţionale. Discurs cumulativ cu dublă referenţialitate, în care naraţia pendulează între două tipuri de repere spaţio-temporale: unul al intimităţii cotidiene a atelierului şi a gospodăriei ţărăneşti, care presupune un anume mod de raportare la lume, celălalt al realităţii dinamice generate de comodificarea artefactului, de relaţia meşter- potenţial client“, descrie Simona Munteanu, directoarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca, arta olăritului, care vine să-şi spună povestea şi prin intermediul obiectelor ceramice ale Olteniei. Satul oltenesc vorbeşte prin ele, este un alt fel de lectură, care nu poate să nu cucerească şi să nu încânte.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS