Seceta din ultima perioadă ameninţă cu sufocarea sute de tone de peşte. Moartea acestora ar avea un impact negativ atât asupra mediului, cât şi asupra sănătăţii populaţiei.
Dacă până în anii ’70 lunca inundabilă a Dunării era o zonă plină de bălţi, foarte bogată în resurse piscicole (peşte, raci, scoici, melci), îndiguirile din zonă au redat agriculturii zeci de mii de hectare de teren, restrângând însă arealul de înmulţire a peştelui. „Până în 1990, zecile de mii de hectare obţinute prin îndiguire au fost lucrate pentru agricultură. Ulterior însă, nici nu au fost cultivate, nici nu au fost reinundate pentru creşterea peştelui“, a explicat Florin Roman, inspector-şef al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), filiala Mehedinţi. Potrivit acestuia, îndiguirea, alături de dezvoltarea activităţilor umane generatoare de factori poluatori ai apei, precum şi braconajul au dus la o scădere considerabilă a poducţiei de peşte.
Zonele inundate, raiul pisciculturii din Dolj
Anul trecut însă, situaţia din zonă s-a schimbat. „Datorită inundaţiilor din 2006, în Lunca Dunării (în principal pe raza judeţelor Dolj, Olt şi Mehedinţi) s-au creat lacuri de dimensiuni mari, cu potenţial piscicol imens, atât prin aportul adus de Dunăre, cât şi prin pierderile de material piscicol ale societăţilor de acvacultură inundate din zonele respective“, a explicat Roman. Potrivit acestuia, păstrarea bălţilor create prin inundare ar fi fost o şansă pentru sectoarele piscicol, turistic, ecologic, dar şi pentru cel economic ale judeţului, mai ales că suprafaţa inundată era destul de mare. „Au rezultat aproximativ 50.000 de hectare de teren inundat“, a declarat Viorel Ţirei, directorul adjunct al Administraţiei Naţionale a Îmbunăţirilor Funciare (ANIF), sucursala Dunăre-Olt.
Agricultura, „la trântă“ cu piscicultura
Aşa cum era firesc, primarii localităţilor inundate (Ghidici, Rast, Bistreţ, Măceşu, Nedeia) au solicitat însă ca apa să dispară din acele zone, iar terenul să fie redat circuitului agricol, astfel că o mare parte din cantitatea de apă a fost evacuată în Dunăre. Practica a atras după sine o nouă problemă – materialul piscicol şi acvatic din canalele de desecare, în comparaţie cu cantitatea de apă, este mai mare, aşa că în zonă se poate vorbi de o suprapopulare. Situaţia este accentuată şi de căldura excesivă care duce la evaporarea apei (3 l/mp/zi). „Pe canalele de desecare a rămas o cantitate atât de mare de peşte (este destul de greu de preconizat cantitatea exactă) încât la căldură mare poate să piară. Acest fapt ar putea avea implicaţii mult mai mari – ar duce atât la o poluare a apei, dar şi la accentuarea braconajului în zonă şi la apariţia unor boli la populaţie“, a spus Florin Roman. De fapt, de când cu această situaţie, Doljul a devenit „raiul“ pescarilor, dar şi al braconierilor. „Braconajul a luat amploare – toată lumea vine să pescuiască aici. Judeţul Dolj s-a transformat în Delta României“, a declarat Viorel Ţirei.
Soluţii pentru salvarea peştelui
Indiferent că este ameninţat cu moartea prin sufocare sau braconaj, cei implicaţi în domeniu (fie ele asociaţii de pescari sportivi sau comerciali, din Dolj şi Olt, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj şi Mehedinţi, reprezentanţi ANPA şi ANIF) s-au întâlnit ieri, la iniţiativa Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Dolj şi a ANPA, pentru a găsi o soluţie astfel încât să salveze peştii aflaţi pe aceste canale de desecare. Soluţiile principale stabilite pe termen scurt sunt acelea de a opri evacuarea apei pe canalele de desecare şi de a muta o parte din cantitatea de peşte în Dunăre. „Recoltarea peştelui şi mutarea sa la o temperatură a aerului de peste 30 de grade şi a apei de peste 25 de grade sunt operaţiuni destul de dificile“, a explicat Florin Roman. Astfel, la întrunirea de ieri s-a stabilit un consiliu care urmează să se întrunească săptămâna viitoare pentru a încerca să salveze o parte din peşte, mutându-l la maximum 500-600 de metri de locurile afectate, urmând ca, dacă operaţiunea reuşeşte, să se decidă paşii următori. Pe termen mediu şi lung, soluţia găsită a fost aceea de a accesa fonduri europene pentru programe de dezvoltare a domeniului piscicol.
Alte acţiuni de salvare a peştelui
În primăvara acestui an, reprezentanţii ANPA împreună cu cei ai asociaţiilor de pescari au reuşit să salveze şi să repopuleze în alte bazine piscicole naturale peste 115 tone de material piscicol din Dolj şi Olt, în special caras (peste 90%).
