După primirea la CNSAS a peste 1,5 milioane de dosare, nomenclaturiştii PCR, torţionarii şi capii Securităţii rămân ascunşi între dosare clasificate, motivele indicate de CNSAS variind de la birocraţie la conspiraţia celor care, din agenţi ai represiunii comuniste, au ajuns oamenii importanţi de azi.
După primirea la CNSAS a peste un milion şi jumătate de dosare şi la un an de la hotărârea CSAT prin care serviciile au fost obligate să predea toată arhiva Securităţii, dosarele cu miză – cele de siguranţă naţională şi cele de cadre ale liderilor PCR şi ai Securităţii – rămân inaccesibile cercetării, iar cei responsabili de represiuni sunt în continuare necunoscuţi. Iată cam ce categorii scapă în prezent de procesul deconspirării şi care sunt cauzele acestui fenomen.
PSD se opune deconspirării liderilor şi membrilor PCR
Cele mai importante dosare pe care membrii Colegiului le aşteaptă sunt cele de cadre ale liderilor PCR şi ai fostei Securităţi, de la cel mai neimportant ofiţer până la temutul Alexandru Drăghici, şeful Securităţii într-una din perioadele maxime de represiune. Aceste dosare se află la Ministerul de Interne şi al Reformei Administrative (MIRA), la Arhivele Naţionale şi, susţin unii membri ai Colegiului, la Armată. Unele dintre aceste documente au fost răsfoite de cercetătorii Comisiei Tismăneanu, dar ele riscă să nu ajungă niciodată la CNSAS dacă un amendament al PSD la legea Ticu este adoptat. Legea CNSAS, aflată în Senat, a fost modificată, la propunerea PSD, astfel încât liderii PCR şi membrii de partid să nu intre sub incidenţa legii. Miza scoaterii acestor persoane din categoria colaboratorilor Securităţii este, de fapt, blocarea accesului CNSAS la dosarele de cadre ale acestora, care, susţin membrii Colegiului, reprezintă dovezi fără tăgadă că liderii de partid se dedau prin fişa postului la acţiuni de poliţie politică.
Acestui blocaj legislativ i se alătură şi unul birocratic: MIRA întârzie predarea acestor arhive şi, mai mult, refuză să furnizeze date statistice despre numărul dosarelor din custodie, motiv de nemulţumire pentru Colegiu. Ladislau Csendes, preşedintele CNSAS, susţine că, din cauza lipsei de acces la aceste documente, instituţia deconspiră ofiţeri neimportanţi, în timp ce generali, ale căror orori se regăsesc consemnate în alte dosare şi mărturii, nu pot fi deconspiraţi deoarece fişa lor de cadre (document necesar pentru acordarea verdictului de poliţie politică unui ofiţer de Securitate) este ţinută în continuare la Interne. Csendes se plânge şi de deficienţele legislative, care îi fac pe cei vinovaţi să fie de cele mai multe ori cu un pas înainte. „Unele cercuri profită din plin de aceste stângăcii ale legii“, a declarat Csendes, care recunoaşte că din aceste cercuri fac parte ofiţeri ai Securităţii deveniţi între timp persoane importante.
Securiştii de ieri, oamenii importanţi de astăzi
În timp ce Csendes se plânge de procedurile birocratice, alt membru al Colegiului, care nu a dorit să i se dezvăluie identitatea, susţine că la mijloc nu se află dezinteresul serviciilor şi instituţiilor de arhivă, ci, dimpotrivă, interesul de a oculta adevărul.
„Nici nu cred că vor veni dosarele de cadre. Nu e vorba de dezinteres din partea instituţiilor de a da aceste documente, ci de un interes clar de a conspira în continuare fosta Securitate“, declară acesta. Membrul Colegiului CNSAS susţine că sunt mai multe motive pentru care aceste categorii, marii securişti şi nomenclaturişti, sunt în continuare protejate. „Unii dintre aceşti ofiţeri au fost activaţi după ’89 pentru nişte misiuni, alţii şi-au trimis copiii în SRI, deci acestora, deveniţi între timpi şefi la acest serviciu, nu le-ar conveni să vadă numele părinţilor lor la indexul securiştilor, iar apoi securiştii de ieri sunt oamenii importanţi ai ţării de azi“, argumentează acesta. Mai mult, oficialul CNSAS afirmă că, nu în ultimul rând, în afara restricţiilor birocratice, dosarele de cadre sunt răspândite la SRI, MIRA, Arhive Naţionale şi Armată şi fiecare pasează răspunderea, există o presiune din partea unor istorici, analişti şi politicieni de a eroiza Securitatea. „De aceea cred că nu vom şti niciodată câţi ofiţeri au fost şi ce au făcut. Cei de la MIRA fac pe mortul în păpuşoi şi se fac că n-aud că le cerem dosarele“, adaugă el.
„Ce ţine de siguranţă naţională rămâne la SRI“
Alte categorii care scapă cel puţin temporar deconspirării sunt cele cuprinse în dosarele de siguranţă naţională ce ajung la CNSAS numai după ce trec de comisiile mixte. Preşedintele CNSAS, Ladislau Csendes, a explicat la ce fel de persoane se face referire în dosarele de siguranţă naţională. „Sunt de toate. De la chelneri şi frizeri care dădeau note despre cetăţeni inclusiv străini la profesori ce lucrau cu străini, ca Mona Muscă, până la diplomaţi şi intelectuali rasaţi, precum domnul Hoişie (Andrei Corbea Hoişie, fostul ambasador român de la Viena, deconspirat drept colaborator al Securităţii- n.r.)“, povesteşte Csendes.
Tot actualul preşedinte al CNSAS povesteşte procedura de desecretizare în comisiile mixte a acestor dosare. „Se lucrează cu dosarele pe masă, SRI ne spune ce conţine fiecare şi apoi noi le răsfoim. Ce ţine de poliţie politică şi de încălcarea drepturilor omului merge la noi, ce ţine de siguranţă naţională rămâne la SRI“, a spus Csendes.
Preşedintele CNSAS susţine că, de cele mai multe ori, CNSAS şi-a impus punctul de vedere şi a obţinut ce a vrut, dar recunoaşte că au existat situaţii când sintagma de „siguranţă naţională“ a creat nedumeriri. „Din păcate, siguranţa naţională şi poliţia politică s-au intersectat de câteva ori când am discutat aceste dosare de siguranţă naţională“, recunoaşte acesta, refuzând să intre în detalii. Trecerea sub tăcere a detaliilor poate fi ilustrată cu două exemple de dosare care au avut parte de evaluări diferite în Comisiile mixte ale CNSAS în anii precedenţi – dosarele Monei Muscă şi lui Dan Voiculescu, considerate în 2000 şi 2004 de siguranţă naţională, când au rămas clasificate, şi apoi, în 2005, pierzându-şi această categorisire şi devenind accesibile CNSAS.
Doar 4.000 de dosare predate de SRI din 75.000
În legătură cu cele 4.000 de dosare din cele 75.000 de siguranţă naţională ce au fost predate de SRI în 2007, Csendes susţine că i se pare satisfăcătoare cifra. „Dacă nu vrei să citeşti, merge repede. Eu cred că această cifră arată responsabilitatea cu care cele două instituţii tratează problema“, declară el, sperând să convingă şi alţi colegi să participe la aceste şedinţe, spre a spori eficienţa. Claudiu Secaşiu, fostul preşedinte al CNSAS, recunoaşte însă că 4.000 din 75.000 de dosare reprezintă o cifră relativ modestă, dar invocă şi el procedurile greoaie de lucru din comisiile mixte.
De cu totul altă părere este membrul Colegiului care a dorit să facă o serie de comentarii fără a-i fi dezvăluită identitatea. Portretul celor ocultaţi de dosarele de siguranţă naţională este diferit faţă de descrierea lui Csendes. „Cine sunt cei din aceste dosare? Unii dintre ei sunt încă ofiţeri activi, cei care lucrau în exterior, iar serviciul are nişte obligaţii în a-i proteja, noi înţelegem acest lucru. Mai sunt diplomaţii români şi cei străini. Toţi aceştia însumează, cred, nu mai mult de 25%, restul sunt categorii deosebite“, susţine sursa din Colegiu. Acesta este de părere că în aceste categorii deosebite intră „peştii mărişori pe care SRI sau alte forţe nu mai sunt interesate să-i protejeze“, câţiva politicieni şi persoane importante şantajabile. Cât priveşte peştii mari, nici urmă de ei aici“, mărturiseşte membrul CNSAS, pentru că, în opinia sa, dosarele lor au fost distruse la momentul oportun.
Cât priveşte modul de lucru din comisiile mixte, sursa din instituţie mai declară pentru NewsIn că această procedură îngroapă deconspirarea. „În primul rând, cum să-i credem că sunt doar 75.000 sau, cum zice SIE, nu mai sunt deloc? Îmi închipui o cantitate dublă. Şi chiar dacă cifrele lor ar fi reale, de unde ştiu eu că dosarele sunt complete? Aceste comisii sunt ca un restaurant cu meniu fix, nu poţi servi decât ce-ţi aduc ei“, mărturiseşte acesta. În plus, mai susţine membrul instituţiei, în ritmul actual de lucru, cu 4.000 de dosare pe jumătate de an, CNSAS ar mai avea nevoie de 5-7 ani să le analizeze, „şi asta dacă am lucra cu toţii în aceste comisii şi ne-am uita pe câte 50 de dosare pe zi“.
Dosarele istorice, majoritatea accesibile publicului
CNSAS a primit în ultimul an 28.000 de dosare de la tribunalele militare, încă 8.000 urmând să vină de la Tribunalul Militar Bucureşti, de la depozitul din Cernica. Claudiu Secaşiu detaliază ce conţin aceste dosare, a căror obţinere era unul dintre obiectivele stabilite anul trecut. Dosarele de la tribunalele militare se refereau la persoanele cercetate pentru infracţiuni politice, uneltiri contra ordinii sociale şi pentru acţiuni împotriva clasei muncitoare. Despre aceste dosare, fostul preşedinte al CNSAS spune că sunt foarte greu de studiat, pentru că majoritatea se referă la loturi de condamnaţi. „Acestea sunt mai mult dosare ce ţin de recuperarea trecutului şi datează din anii ’47 până în anii ’60. Sunt dosare despre ţărănişti, regalişti, cei pe care comuniştii i-au categorisit la categoria criminali de război, despre legionari, liberali sau social-democraţi“, declară Secaşiu.
Aceste documente au valoare istorică importantă, reprezentând partea cea mai întunecată a represiunii Securităţii, procesele politice, însă majoritatea sunt disponibile acum circuitului cercetării, conchide Secaşiu.
Victime necunoscute
Nepredarea tuturor arhivelor ţine la secret nu numai categoria securiştilor, ci şi pe aceia care au suferit din cauza lor, mai susţin, de data aceasta, în consens, membrii CNSAS. De exemplu, mii de victime vor rămâne anonime, pentru că dosarele celor care le-au persecutat rămân inaccesibile. Marius Oprea, istoric al Securităţii, susţinea că dosarele de cadre, în special ale securiştilor din închisori, erau atât de detaliate încât conţineau numărul celor torturaţi, ucişi, inclusiv metodele, dar şi numărul de racolări făcute prin presiune. Aceste persoane sunt victime colaterale ale nedeconspirării Securităţii, susţin membri ai Colegiului.
