Un pacient din Craiova a trecut printr-o experienţă care l-a făcut să-şi dorească mai degrabă moartea decât să mai ajungă vreodată la spital.
Cadrele medicale din anumite secţii ale Spitalului de Urgenţă Craiova şi-au format o reputaţie de nezdruncinat. Dacă vei întreba oamenii pe stradă, îţi vor spune că acestea nu se uită la tine decât dacă îşi primesc partea, iar dacă te bagă în seamă, o fac cu dispreţ, că le lipsesc dragostea faţă de meserie şi omenia.
Totuşi, vorbele lor ajung rareori să fie spuse în faţa cadrelor medicale, pentru că, atâta timp cât sunt în spital, oamenii sunt la mâna lor şi se tem. Sunt însă şi câţiva care îşi iau inima în dinţi şi vorbesc, conştienţi că va trebui să se lupte din greu cu sistemul pentru a dovedi că au fost umiliţi.
Tratat de apă la plămâni
Ion Bejenariu nu mai are nimic de pierdut. La cei 71 de ani a ajuns la momentul în care priveşte în urmă, la ce a realizat, iar singurul lucru pe care şi-l mai doreşte este să-şi trăiască decent anii care i-au mai rămas.
Săptămâna trecută, bătrânul a trecut printr-o experienţă care l-a marcat. Pe 11 iunie, Bejenariu a fost internat în Clinica Medicală II de la Spitalul de Urgenţă Craiova, cu diagnosticul insuficienţă respiratorie acută provocată de apă la plămâni. Bolnavul a fost tratat şi în câteva zile s-a simţit mai bine. Sigur că bătrânul se va reface şi va putea fi externat, medicul curant a plecat joi la un congres în Germania, lăsând bolnavul în grija cadrelor medicale din secţie.
În aceeaşi seară, bătrânul a simţit că nu poate să doarmă, iar noaptea s-a ridicat pe marginea patului. S-a simţit slăbit şi a alunecat din pat. În cădere, s-a lovit destul de grav la cap. Alertate de ceilalţi bolnavi din salon, asistentele care erau de serviciu au venit repede şi l-au găsit pe jos, fără cunoştinţă.
Încercări zadarnice de a-şi vedea soţul
Ion Bejenariu a fost transferat de urgenţă la Clinica de Terapie Intensivă (Reanimare), în comă. Aici şi-a recăpătat cunoştinţa, dar pentru că devenise agitat şi insista să plece acasă, cadrele medicale l-au legat de pat şi i-au administrat tratamentul. Aşa l-a găsit vineri seară soţia lui, Maria Bejenariu. Femeia încercase ore întregi să intre în Terapie Intensivă ca să-şi vadă soţul, însă nu i s-a permis decât după multe insistenţe şi doar pentru câteva minute: „Când am văzut că nu-mi dau voie să-mi văd soţul, am apelat la dr. Zaharia, dar nici el nu a putut să facă nimic. Abia după ce i-am ameninţat că o să vin cu presa mi-au dat voie să intru. Nu se poate aşa ceva, nu ştiam nimic de bărbatul meu! Dacă murea acolo, eu nu aveam voie să-l văd?“.
„Avea faţa plină de sânge“
Când a intrat în salon şi şi-a văzut soţul, bătrâna a avut un şoc. L-a găsit legat şi foarte deprimat. „Plângea, legat ca nebunii, cu un cearşaf peste piept, nemâncat şi însetat. Placa îi scăpase şi îi atârna din gură, rănindu-l. Îi curgea sângele pe faţă. După aceea, i-au luat cearşaful şi l-au lăsat legat la mâini cu un cordon de cauciuc. După un timp, o asistentă i-a aşezat o farfurie cu supă, dar cum să mânânce, când el era legat? Le-am spus să-i dea drumul şi mi-au spus că nu se poate pentru că este foarte agitat şi poate să-şi facă singur rău“, şi-a amintit femeia şi i-au dat lacrimile. După câteva minute petrecute cu soţul ei, Maria Bejenariu a fost dată afară din salon de asistente. Femeia a plecat cu inima îndoită, ştiind că bărbatul ei, un om lucid şi foarte blând, zăcea legat fedeleş.
A doua zi l-a găsit într-o stare chiar mai gravă: „Se zbătea să scape şi striga «Apă! Apă!». Cu toate acestea, nu s-a deranjat nimeni să-i dea. Iar pe mine nu mă lăsau să stau decât câteva minute, după care mă dădeau afară“. Convinsă că bărbatul ei ar fi murit de foame şi sete dacă mai rămânea în spital, Maria Bejenariu a vrut să-l ia acasă. Abia după numeroase insistenţe, cadrele medicale i-au făcut externarea.
Şi-a revenit ca prin minune
În ciuda previziunilor medicilor, care au trecut în fişa de externare că starea lui Ion Bejenariu era gravă, acesta şi-a revenit după ce a ajuns acasă. A mâncat, a dormit şi a băut apă cât pentru trei zile, după cum susţine soţia lui: „După ce a ajuns acasă, nu se mai sătura de apă, a mâncat apoi şi s-a culcat. A dormit 14 ore. După aceea m-am dus la medicul care l-a tratat de apă la plâmâni şi i-a prescris un tratament. De atunci, soţul meu se simte mult mai bine“. Zilele trecute i-am făcut o vizită şi bătrânul, destul de slăbit, numai piele şi os, cu mâinile acoperite de vânătăi, spunea că se simte destul de bine. Nu poate uita prin ce a trecut la spital şi spune că nu va mai călca niciodată pe acolo: „Le spuneam asistentelor că mi-e rău şi ziceau «Stai dracu’ acolo!» Nu vreau să mai ajung niciodată în spital, mai bine mor acasă“.
Reanimarea, în conflict cu rudele bolnavilor
Şeful Clinicii de Terapie Intensivă, conf.dr. Luminiţa Chiuţu, susţine că acuzaţiile bătrânei sunt neîntemeiate, pentru că, de fapt, cadrele medicale ar avea un comportament ireproşabil faţă de bolnavi şi că rudele lor sunt cele care exagerează şi provoacă tot felul de probleme în secţie. „Aceste acuzaţii sunt consecinţa faptului că nu le dăm voie aparţinătorilor să intre în secţie. Avem în permanenţă conflicte cu rudele bolnavilor, care vor să intre cu orice chip, deşi nu este voie. Un om care vine de afară poate să fie şocat de ceea ce vede aici. Manevrele de resuscitare pot fi interpretate altfel de cineva care nu ştie despre ce este vorba. Bolnavii agitaţi, necooperanţi, sunt legaţi ca să le putem administra tratamentul“, a spus Luminiţa Chiuţu.
Abuzurile, greu de dovedit
Managerul Spitalului de Urgenţă Craiova, dr. Cristina Calangiu, susţine, la rândul ei, că bolnavii agitaţi pot să fie legaţi, însă admite faptul că personalul medical ar putea să comită abuzuri fără să poată fi tras la răspundere. „Este posibil să existe situaţii în care cadrele medicale, pentru că nu au timp să supravegheze bolnavul întrucât îşi beau cafeaua liniştite, să-l lege de pat. Problema este că astfel de abuzuri nu pot fi dovedite, pentru că rudele bolnavilor nu vin să ne sesizeze în scris“, a spus dr. Calangiu.
Pentru a putea fi dovedit un astfel de abuz, Calangiu spune că nu există altă soluţie decât sesizarea făcută direct către conducerea spitalului, înainte ca personalul medical să poată face modificări în foaia de observaţie a bolnavului. Pe de altă parte, chiar dacă s-a făcut sesizare, dr. Calangiu admite că este posibil ca personalul medical să nu poată fi dat afară pe motive disciplinare: „Au fost cazuri în care am dat afară angajaţi pentru abateri disciplinare, dar a trebuit să-i reangajăm, după ce ne-au dat în judecată şi au câştigat pe articole din Codul Muncii. Singurele sancţiuni pe care le putem da fără să fim acţionaţi în judecată sunt avertismentele“.
Cu alte cuvinte, cu sau fără sesizare, cadrele medicale îşi pot permite orice, fără să fie trase la răspundere pentru abateri disciplinare grave.
