Bătrânul urs Fram şi al său circ au devenit poveste, iar astăzi noile curente îşi fac loc. Clovnul lasă deoparte năsucul roşu şi îmbracă haina unui regizor de film, tot astfel cum numerele acrobatice se îmbină cu elemente de teatru.
Sub cupola circului începe povestea lor. Aici s-au născut, au crescut. Aici trăiesc, ei, oamenii de circ, fie ei acrobaţi, contorsionişti, dresori şi animalele lor. Astăzi, alt circ, cu povestea lui, un circ mai puţin obişnuit, circul acvatic, căci urşii, poneii, cămilele nu se regăsesc printre animalele lor. Le-au luat locul rechinii, foca Leo, crocodilii, pinguinii, pelicanii Rafaela şi Loredana, hipopotamul pigmeu Emilio, porcii spinoşi, dar şi iguanele, diferitele specii de peşti, printre care şi şarpele coral, de altfel unul dintre cei mai veninoşi şerpi de pe planetă, anaconda de vreo patru metri, boa constrictor şi broasca ţestoasă Carolina, care cântăreşte peste 60 de kilograme.
Poveşti din lumea animalelor
Toată lumea se odihneşte, chiar dacă este în jur de 10 dimineaţa. Toată lumea animală. Sau aproape toată. Hipopotamul Emilio ştie că astăzi cortina se va ridica şi el va trebui să exceleze, aşa că mai fură câteva minute de somn. Nimic nu pare a-l deranja. Nici foame nu îi este. Câţiva metri mai încolo, pinguinii Rafaela şi Loredana trag cu ochiul la ce se întâmplă afară. „Căldură mare, monşer“, ar spune ei. De la geamul termopan de sus, foca Leo le zâmbeşte agale. La ea aerul condiţionat este pornit, aşa că nu simte căldura de afară. Pinguinii par să-i răspundă. Şi la ei este destul de rece, doar că au vrut să simtă ceva din aerul acelei dimineţi şi să facă totuşi câteva comentarii răutăcioase. Răpus de oboseală este şi porcuşorul spinos, care pare să-şi respecte cu stricteţe orele de somn. Fac bine la frumuseţe, chiar dacă în cazul său nu mai poate fi vorba. Somn de voie şi în camera crocodililor. Uşa care se deschide nu pare să-i deranjeze. Dorm liniştiţi. Cei mici au găsit de cuviinţă să se urce pe confraţii mai mari. Ţin loc de păturică. Matinal din fire, rechinul din acvariul imens înoată neliniştit. Să fie oare de vină emoţiile dinaintea spectacolului? Greu de crezut, căci atunci când te uiţi în ochii săi nu poţi citi nimic. Sau poate de vină este singurătatea, care îl omoară. Cândva a împărţit acvariul cu alţi doi rechini, aduşi tot din centrul special din Miami, America. Numai că ei au ajuns mai repede la lungimea de trei metri, lungime care îi împiedică să mai facă parte din echipa circului acvatic Bellucci. Mario Medini, dresorul lor, a hotărât că ei trebuie să se întoarcă. Se vor întâlni cu siguranţă în Miami, căci şi el măsoară 2,50 metri. Mai sunt 50 de centimetri şi gata. Până atunci însă va trebui să-şi împartă acvariul cu doi juni veniţi din acelaşi centru în care s-au dus prietenii săi, căci asta este procedura, pleacă cei mari, vin în locul lor cei mici, nu atât de periculoşi. Într-un alt camion, alte specii. Iguana, care măsoară patru metri, leneveşte încă, chiar dacă stomacul îi dă de ştire că este cam gol. Nu-şi face probleme, că oricum hrana va veni. S-au dus de mult zilele când trebuia să se îngrijească singură de această problemă. Acum, de când a fost adoptată de circ, lucrurile s-au simplificat. O dată la trei luni, când vine timpul mesei, puiul şi găina nu lipsesc din meniu. E drept că la împarte deseori cu crocodilul, carnivor şi el. Pretenţioşi la mâncare sunt şi rechinii, foca, Leo, pinguinii, dar şi pelicanii, Rafaela şi Loredana, care se hrănesc cu o anume specie de peşte oceanic, comandat tocmai în Norvegia.
Născuţi, crescuţi la circ
Fiecare cu povestea lui. Circul născut acum cinci ani în Spania ascunde sub cupola sa şi poveşti de viaţă ale artiştilor licenţiaţi la Circul din Roma. Pasiuni de-o viaţă, visuri care au devenit realitate, dar şi oameni care s-au născut, au crescut sub aceeaşi cupolă a circului şi care au ales să-şi ducă viaţa după aceleaşi coordonate ca şi părinţii lor.
Omul de gumă, Cezar, contorsionistul circului Bellucci, a venit pe lume într-o familie de circ din Ecuador. A vrut să ducă mai departe tradiţia familiei, aşa că a urmat drumul deschis de bunicii şi mai apoi părinţii săi. De la patru ani a început să studieze yoga, reuşind ca astăzi să impresioneze cu numerele sale, cel mai atractiv moment fiind cel în care intră într-o cutie de 40 de centimetri. Ca el sunt majoritatea celor care alcătuiesc astăzi echipa artiştilor de circ. Şi dacă pentru ei drumul a fost mai lesne, cărările au fost anevoioase pentru cei care visau să devină artişti de circ. E cazul lui Andrea Bertinelli. A fost tot timpul fascinat de lumea circului. Dorea să o cunoască mai bine, nu doar din perspectiva spectatorului. Visa să treacă dincolo de scaunul acela şi să guste viaţa de circ aşa cum este ea, cu bune şi rele. Numai că drumul său avea tot timpul rute ocolitoare. A terminat Dreptul. Şi-a luat şi licenţa. Mulţumirea sufletească nu venea însă. A încercat atunci altceva, cursurile de teatru cu unul dintre cei mai însemnaţi actori ai Academiei de Teatru din Roma, Dario Fo. Se apropia încet, dar sigur de împlinirea visului său. A cochetat şi cu viaţa de televiziune, având mai multe apariţii alături de Oresto Lionello sau Angela Melito. Şi totuşi, satisfacţiile se încăpăţânau să apară. Până într-o zi în care a primit telefonul Loredanei Bellucci. A primit invitaţia de a face parte dintr-un circ adevărat. Nu a mai stat pe gânduri. Visul lui se împlinea în sfârşit. Şi-a vândut maşina şi şi-a cumpărat o caravană, şi-a închiriat şi casa şi s-a mutat de patru ani sub cupola circului.
Voyager prin lumea circului
Astăzi este prezentatorul circului acvatic. A adus cu el ceva din experienţele anterioare. Lumea teatrului s-a împletit perfect cu cea a circului, conferindu-i acestuia din urmă un aer modern. Aşa că fiecare apariţie a sa este una cu totul deosebită. Alte măşti, alte costume, alte roluri. Coregrafii inedite, care preced fiecare număr de circ. Un spectacol complet, un Voyager prin lumea misteriosă a circului, dar şi prin cea a teatrului, a muzicii, a dansului. Totul completat de un joc de lumini ingenios. Reprezentaţii inedite, jocuri cu focul, jonglerii cu cercuri, săbii, cerc şi mingi, numere de echilibristică, dar şi dansuri misterioase ale extraterestrului de la Bellucci. Toate într-o viziune modernă, ingenioasă. Magia supravieţuieşte, chiar şi sub forme moderniste. Corzile sunt înlocuite cu eşarfe aeriene, aşa că numerele de acrobaţie de la 11 metri şi jumătate se fac cu ele. Nici clovnul nu mai e acelaşi. Şi-a înlocuit ţinuta viu colorată, năsucul roşu şi părul multicolor cu piese de vestimentaţie obişnuite. Poate ceva cam trendy. Astăzi regizează un film cu ajutorul a trei voluntari din sală. Pe post de aparat de filmat foloseşte o cutie din lemn, cu două role tot din lemn. Şi dacă toată lumea dansează la circul acvatic, şi apa din fântânile arteziene va curge pe aceleaşi ritmuri, într-un spectacol de lumini extraordinar. Şi dacă totul capătă un aer de modernism, la fel par să fie şi numerele de dresaj, cu animale mai puţin obişnuite pentru un spectacol de circ. Aşa că intră în scenă rechinii, porcii spinoşi, crocodilii, anaconda, într-un spectacol grandios, de fapt o călătorie în lumea magică a circului.
