Statul român a pierdut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului încă trei procese privind încălcări ale dreptului de proprietate.
Ministerul de Externe a anunţat ieri că instanţa de la Strasbourg a decis în favoarea reclamanţilor, în cauzele Aslan împotriva României, Păun împotriva României şi Todicescu împotriva României, care s-au plâns că le-a fost încălcat dreptul la proprietate.
CEDO a obligat statul român la restituirea imobilelor vândute şi a terenurilor aferente sau la plata unor daune materiale de 270.000 de euro, în cazul Aslan, 150.000 de euro în cazul Păun, respectiv 110.000 de euro în cazul Todicescu. De asemenea, Curtea a obligat statul român la plata, cu titlu de daune morale, a sumelor de 8.000 de euro, în cazul Aslan, şi câte 5.000 de euro în cazurile Păun şi Todicescu. În cauza Păun împotriva României, statul român a fost obligat şi la plata sumei de 900 de euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Imobilele în litigiu nu trebuia vândute chiriaşilor
Potrivit CEDO, reclamanţii s-au plâns de încălcarea dreptului lor de proprietate, garantat de articolul 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a respingerii de către instanţele interne a acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de stat cu foştii chiriaşi. Pe de altă parte, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, reclamanţii redobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. De asemenea, în cauzele Aslan împotriva României şi Păun împotriva României, reclamantele au invocat nerespectarea articolului 6, paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, respectiv paragrafele 1 şi 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţie, pentru faptul că soluţiile instanţelor interne au validat contractele de vânzare-cumpărare încheiate de stat cu chiriaşi.
Curtea a apreciat că vânzarea de către stat a bunurilor reclamanţilor către terţi, vânzare anterioară confirmării definitive în justiţie a dreptului de proprietate al reclamanţilor, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. Curtea a reţinut că vânzarea bunurilor reclamanţilor, în baza Legii nr. 112/1995, i-a împiedicat să-şi exercite dreptul de proprietate şi că nici o despăgubire nu le-a fost acordată pentru această privare de proprietate.
CEDO a mai reţinut că „persoanele care se află în situaţia reclamanţilor au dreptul la o indemnizaţie egală cu valoarea de piaţă a bunului care nu poate fi restituit sub formă de titluri de valoare la fondul Proprietatea“, dar remarcă faptul că „acest fond nu funcţionează, în prezent, de o manieră susceptibilă să conducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri“.
