S-a împlinit un an de când Iulian Dună, un tânăr grafician român, a dispărut în mod misterios în SUA. La numai două luni după plecarea din România – având viză turistică pe zece ani de business & travel – artistul nu a mai fost de găsit. De atunci, sute de români – ziarişti, prieteni, rude sau necunoscuţi, şocaţi de acest caz – îl caută cu disperare pe Iulian.
Iulian Dună a plecat acum mai bine de un an în America să-şi realizeze visul, zicea el, acela de a lucra în grafică într-o ţară unde această meserie e bine plătită. Însoţit de iubita sa – Ana, româncă de cetăţenie americană, pe care o cunoscuse în octombrie 2005, în Bucureşti – Iulian a părăsit ţara, având o viză pe zece ani de business & travel. Pe 11 ianuarie 2006, Iulian şi Ana au ajuns în SUA. Iniţial, au mers la New York. Aproximativ două săptămâni, cei doi au locuit la nişte prieteni de-ai lui Iulian – Remus şi Andreea Pop. În februarie, au mers la Las Vegas, unde locuia fratele Anei, iar după alte zece zile au plecat la Seattle. O vreme, iubiţii au locuit la vărul lui Iulian, stabilit în oraş, Marius Magda, după care s-au mutat la o familie de români, într-o suburbie din Seattle – Federal Way. Aşa cum declară mama lui Iulian, Constantin Adamovici şi Nina Toma au fost ultimii care l-au văzut pe fiul ei în viaţă, dar şi cei care au fost martori la relaţia foarte tensionată dintre cei doi iubiţi.
Iubirea vieţii îl deprima
„Ei mi-au povestit care a fost viaţa lui Iuli în ultimele săptămâni“, suspină Mariana Duna, îndurerată de neputinţa de a-i fi fost alături fiului ei. „Se pare că el şi Ana se certau foarte des, iar Iuli era mereu deprimat din această cauză. Doamna Nina, care l-a îndrăgit de prima dată – pentru că Iuli al meu era un băiat foarte săritor, o ajuta mult în gospodărie până să-şi găsească un loc de muncă – a încercat să stea de mai multe ori de vorbă cu el. L-a tot sfătuit să renunţe la această relaţie care îl consuma tot mai mult, să-şi vadă de viaţa lui. I-a spus că nu se potrivea deloc cu Ana – şi aceasta nu numai din pricina diferenţei de vârstă (Ana având acum 40 de ani, cu 12 ani mai mult decât Iulian), dar în zadar. Băiatul meu repeta sus şi tare că ţine foarte mult la ea, că, de fapt, Ana era iubirea vieţii lui…“. Motivele reale ale certurilor dintre cei doi nu s-au aflat exact nici până acum. Aşa cum şi-au dat cu părerea cei care i-au cunoscut, probabil că lipsa unui loc de muncă îl punea pe Iulian într-o situaţie neplăcută (Ana se angajase deja la un teatru, la scurt timp după ce s-au stabilit la Seattle). Curând, familia de români i-a găsit tânărului un loc de muncă în construcţii. Divergenţele dintre cei doi nu au încetat însă. Şi ceea ce se ştie este că, după fiecare ceartă mai aprinsă, Ana lipsea noaptea de acasă. Motiva că mergea la nişte prieteni să doarmă, să se liniştească.
A plecat pe bicicletă, cu 20 de dolari la el
Cu o zi înainte de dispariţie, Iulian şi Ana au avut cea mai aprigă dispută. Ea a plecat din nou, fraza de bun rămas fiind „Ar fi mai bine să luăm o pauză“. Iulian a fost distrus, declara Nina Toma mai târziu rudelor şi prietenilor. S-a întors de la serviciu foarte abătut, nici nu a vrut să mănânce. Constantin Adamovici l-a chemat în sufragerie, să bea o bere împreună. Iulian a promis că vine, dar după ce face un duş. Nu s-a întors însă. Mai târziu, Nina l-a văzut în cameră, întins pe pat. L-a lăsat în pace, crezând că e prea obosit şi supărat să aibă chef de discuţii. În dimineaţa de 3 mai 2006 nu l-au mai găsit. S-au gândit că a plecat la serviciu. Abia seara, când nu s-a mai întors, şi-au dat seama că s-a întâmplat ceva: Iulian dispăruse.
„Plecase cu bicicleta pe care i-o dăduseră ei cadou să-l ajute la muncă. După cum mi-a spus doamna Nina, nu avea mai mult de 20 de dolari la el. Nu a luat nici un bagaj, ba mai mult, singura lui avere – un hard disk pe care îşi copiase în ţară toate lucrările sale de pictură şi grafică şi cu care plecase să cucerească America – a rămas tot acasă. Nu a lăsat nici un bilet, nimic… Pur şi simplu Iuli al meu s-a făcut nevăzut“, continuă Mariana Dună.
Ambasada n-a vrut să ştie, poliţia a refuzat să investigheze
Îngrijorarea celor care l-au găzduit a crescut şi mai mult după ce Marius Magda, vărul lui Iulian, anunţat prin telefon, s-a dus să îl caute la serviciu. Acolo însă Iulian nu apăruse. După cele 48 de ore legale, Constantin Adamovici şi Nina Toma au mers la poliţie şi l-au dat pe Iulian Dună la persoane dispărute. Abia după 12 zile – timp în care au tot aşteptat un semn de la el, cu speranţa că nu s-a întâmplat nimic – au anunţat familia din România.
„Nu se poate descrie în cuvinte durerea pe care am trăit-o atunci şi care nu mă părăseşte nici o clipă… Iuli al meu e un băiat extraordinar, nu ar fi în stare să comită un gest de disperare sau să plece pur şi simplu, fără să lase un semn, fără să mă anunţe“, îşi frânge mâinile Mariana Dună. „Am încercat cu toţii să dăm de el – fiica mea, Bianca, Marius, nepotul de acolo, şi nenumăraţi oameni pe care nu îi cunosc, dar care au luat legătura cu noi, dorind să ne ajute. Din păcate, nici acum, după un an, nu ştim mai multe despre Iuli…“.
Luni întregi s-a dus o adevărată campanie pentru elucidarea împrejurărilor în care a dispărut românul Iulian Dună. Bianca Rusdea – sora lui Iulian – a trimis Ambasadei Române un memoriu în care povestea dispariţia fratelui său. Nu a primit însă nici un răspuns. Altă adresă a fost făcută Poliţiei din Seattle, dar de aici răspunsul a fost sec: Iulian Dună e persoană adultă şi dacă a dispărut din propria lui voinţă, poliţia nu are ce face. Mai mult, cum la data dispariţiei sale Iulian se afla în SUA ilegal (viza de zece ani trebuia reînnoită în România la fiecare şase luni, iar termenul expirase), acesta era un motiv în plus pentru care poliţia nu avea nici o obligaţie să ancheteze cazul. Investigaţiile puteau să înceapă într-o singură situaţie: dacă i s-ar fi găsit cadavrul!
