Rudele şi prietenii nu au stat cu mâinile în sân. Iar lor li s-au alăturat sute de români care, aflând despre dispariţie, au dorit să dea o mână de ajutor.
„Românii stabiliţi în America s-au implicat foarte mult. Au lipit afişe cu fotografia şi datele personale ale lui Iuli în toate marile oraşe. Au răspândit vestea în cât mai multe comunităţi de români, lăsând telefoane de contact. Mai mult, Remus Pop, prietenul lui Iuli din New York, a oferit o recompensă de 1.000 de dolari pentru orice informaţie care ar fi dus la găsirea lui. Marius Magda, nepotul nostru, a mers chiar la FBI, cerând să se deschidă o anchetă. I s-a răspuns însă că nu pot face asta fără un ordin mai de sus… Aici, în România, s-a dat altă luptă, la fel de încrâncenată: foştii colegi de şcoală, de serviciu, oameni necunoscuţi care şi-au transmis, pe blogg-uri, unii altora anunţul şi fotografii, ziare din Cluj şi Sibiu care au publicat toată povestea şi chiar o ştire apărută la Antena 1… Toată lumea a fost alături de noi să-l găsim…“, povesteşte mama lui Iulian lunile fierbinţi în care s-au făcut demersuri disperate pentru găsirea fiului ei… viu sau mort.
Doar presupuneri
şi doruri multe
A trecut un an şi nimeni nu a aflat nimic despre Iulian Dună – românul talentat de 28 de ani care a visat să se realizeze în America. Prietenii continuă să-l caute, familia îl aşteaptă, cu lacrimi de dor, împânzind casa cu singurele lucruri care le-au mai rămas de la fiul lor: lucrările, desenele.
„Am încercat tot… tot“, îşi înghite lacrimile Mariana Dună. „Nepotul meu l-a căutat la morgă, la amnezici, la spitalele din Seattle. Nu a fost găsit nici un cadavru cu semnalmentele lui… Acum câteva săptămâni, după ce mersese la FBI, Marius s-a dus la ambasadă, să ceară din nou ajutor, o autorizaţie pentru începerea anchetei. Răspuns nu a primit nici până astăzi. Nu pot să-mi imaginez de ce atâta dezinteres, indiferenţă. Doar nu este un infractor sau mai ştiu eu ce om rău. E pur şi simplu un român care a dispărut şi nimeni autorizat nu vrea să-l caute… Noi îl aşteptăm… În sufletul meu ştiu că trăieşte. Poate a avut un accident şi nu poate comunica… Poate şi-a pierdut memoria… Poate este foarte deprimat şi nu vrea să vorbească încă… Zi de zi ne punem sute de întrebări. Am fost chiar la o clarvăzătoare, apoi la călugări – toţi au zis că e în viaţă. Asta simt şi eu… Am fost sfătuită să angajez detectivi particulari, dar tariful acolo este de 25 de dolari pe oră… Noi nu avem însă o situaţie financiară bună – acesta este şi unul din motivele pentru care Iuli al meu, chiar dacă nu a mărturisit-o niciodată, a plecat în America. Să ne ajute de acolo, din ţara tuturor posibilităţilor…“
Un oltean, grafician apreciat în Bucureşti
Iulian Dună este oltean – s-a născut acum 28 de ani la Caracal, judeţul Olt. A terminat Liceul de Arte la Sibiu, acolo unde familia s-a mutat când băiatul avea câţiva ani. A urmat Facultatea de Arte Frumoase din Cluj şi tot acolo a făcut şi masteratul în grafic-design. Lucrările sale au intrat în nenumărate expoziţii din ţară, primind numai aprecieri din partea criticilor. După anii de facultate s-a mutat la Bucureşti. Acolo talentul său a fost apreciat la justa sa valoare: şi-a găsit un post bun la o firmă specializată în grafică şi animaţie pentru jocurile pe calculator. Îşi dorea însă mai mult, ceva ce România încă nu îi putea oferi… S-a întâmplat ca în Bucureşti să o întâlnească pe Ana, femeia care părea că-i putea alimenta pasiunile, visele îndrăzneţe. Cu ea a plecat, în ianuarie 2006, într-o Americă misterioasă…
(Cine poate da relaţii despre Iulian Dună poate contacta familia la adresa [email protected])
