E tânăr, are casă şi e poet. Ba mai ocupă şi o funcţie în administraţia comunei! Ce-şi mai poate dori o femeie? Dacă mai pui şi faptul că este necăsătorit, Nicuşor Băluţoiu poate candida cu toată seriozitatea la titlul de cel mai vânat burlac comunal!
Născut, crescut în Hurezani. Şcolit, pe rând, la Târgu Jiu, unde a făcut patru ani de liceu, apoi la Bucureşti, unde şi-a dat licenţa în Relaţii Economice Internaţionale. După şapte ani de bătut străzile, gazdele şi bibliotecile Capitalei, s-a întors acasă, pus pe fapte mari. Astăzi are 31 de ani, un CV bogat, casa pe terminate şi gânduri de însurătoare. Cu o modestie de invidiat, junele Nicuşor prinde curaj şi vorbeşte despre fiecare dintre calităţile sale.
„Întotdeauna am fost pasionat de istorie. Dar şi de literatură. Aşa că pe la 17 ani m-am apucat să scriu poezii. Am strâns câteva zeci până acum. Una dintre ele este o replică la «Luceafărul» lui Eminescu. Am creat-o pentru că eu am altă viziune: Luceafărul trebuie să rămână acolo, în înalturi, şi nu să coboare printre muritori, cum l-a făcut Eminescu! Deci am scris o replică – are cam 85 de strofe şi face parte dintr-o trilogie neterminată: «Luceafărul», «Soarele» şi «Luna»!“, îşi mărturiseşte Nicuşor veleităţile filozofico-poetice.
Un artist complet
Iar dacă a văzut că i se îndemână cu scrisul, tânărul a trecut un pic şi prin proză, şi prin dramaturgie. E drept că nuvelele sunt încă neterminate, iar piesele au doar câteva acte. Are viaţa înainte, zice scriitoraşul nostru! Iar dacă a întârziat cumva cu săvârşirea operelor, a făcut-o în avantajul altei arte care l-a prins în mrejele ei.
„Eh“, se codeşte tânărul roşind ca focul de atâtea calităţi, „mai şi cioplesc în lemn din când în când. Adică sculptez, dar numai ca amator, recunosc. Ba icoane, ba diverse obiecte de decor. Când am terminat casa (pe care, de altfel, a construit-o singur, dar aici vom reveni) a fost nevoie să o mobilez. De ce să mă apuc să pierd vremea prin magazine şi să dau milioane pe nişte lucruri prost făcute, când pot să le creez singur. Mi-am cumpărat lemn, mi-am desenat modelele şi m-am apucat de treabă. Am terminat noptierele şi una dintre tăbliile patului de la dormitor. Nu le-am dat încă o culoare, aş vrea ca fericita căreia îi vor aparţine toate aceste lucruri să aleagă ea accesoriile, după gustul şi preferinţele ei“, zâmbeşte Nicuşor cu subînţeles.
…adică singur
Aşa ajungem la cea mai înaltă calitate a junelui: aceea de burlac. Băiat cu educaţie de Bucureşti, tânărul nostru gorjean nu a reuşit totuşi să-şi găsească până acum jumătatea. Ocazii au fost, fără îndoială, povesteşte el. Dar s-au destrămat de îndată ce tânărul şi-a mărturisit planurile de viitor: întoarcerea la origini.
„Am fost prieten chiar cu o doctoriţă din Bucureşti. Fată fină, ca lumea. Dar nu voia să vină la ţară. I-am explicat că am pământ, că o să construiesc nu o casă, ci o vilă! Dar nu a vrut sub nici o formă! S-a terminat totul imediat, pentru că eu nu vreau să renunţ la locurile mele natale, atât de sănătoase“.
Urmându-şi planurile, Nicuşor a lăsat deoparte frământările inimii şi s-a întors la Hurezani. Şi-a făcut numele repede cunoscut.
„Am fost director la Căminul Cultural. M-am ocupat de activităţile cultural-artistice din comună, de toate evenimentele şi sărbătorile organizate aici. Mi-au plăcut foarte mult cerinţele postului, pentru că sunt un om cu iniţiativă, am imaginaţie şi îmi place să mă implic în tot felul de lucruri…“, aminteşte Nicuşor prima funcţie ocupată la întoarcerea de la studii.
Aleasă de la oraş, cu mutaţie la ţară
Nu a întârziat însă prea mult aici. Cum s-a înfiinţat postul de referent cultural la primărie, cum a pus mâna pe el. Nu de alta, dar proiectele de integrare reprezentau o adevărată provocare, ce nu putea fi ratată. Între timp, cărămizile de la casă se puneau una peste alta, şi chiar de mâna lui, desigur, după programul de la primărie.
„Singur am construit-o, de la temelie până la tabla de pe acoperiş. Mi-am angajat doi salahori să-mi prepare materialul. În rest, eu am făcut totul“, îşi prezintă Nicuşor vila în care a visat să locuiască ani lungi cu aleasa inimii.
Astăzi, Nicuşor Băluţoiu este un bărbat aproape împlinit: o carieră frumoasă în comuna Hurezani, o Dacie 1310, o casă cu şase camere, câţiva stupi, kilograme de manuscrise care vor vedea în mod sigur lumina tiparului, zeci de sculpturi care aşteaptă să fie expuse într-un muzeu. Iar în schimbul acestor nepreţuite comori, tânărul burlac nici nu cere prea mult: „Păăăi, să fie frumoasă, să fie fată de oraş, dar să vrea să se mute la ţară şi să aibă un strop de înţelepciune!“.
Dacă nu a reuşit încă să convingă vreo tinerică pusă pe măritiş, iată câteva versuri de dragoste, semnate Nicuşor Băluţoiu, Hurezani. Aşa talent îşi va găsi cu siguranţă un suflet care să-l aprecieze:
„Iubito, ştii că te iubesc
Vreau doar să ştii
Că eşti singura mea comoară
Deci, te rog, nu mă lăsa să plec!…“
