Zâna mireselor

A trecut Postul Paştelui. A început sezonul nunţilor!… Care femeie nu se visează într-o frumoasă şi strălucitoare rochie văzută cu ochii minţii încă de la primii fiori ai iubirii? Cine nu visează o rochie de mireasă care să o transforme în cea mai frumoasă prinţesă prezentă la cel mai important moment din viaţa ei, unicul, minunatul – nunta cu prinţul mult aşteptat? Dintr-un asemenea basm nu poate lipsi desigur Zâna cea Bună, aceea care, cu bagheta sa magică, să transforme orice Cenuşăreasă într-o apariţie de vis. Croitoreasa.
Îngropată între cupoane de tafta japoneză, turcească, satin, tul, mamcă, voal greu, cristal şifonat sau drept, între mosoare de aţă de mătase, de aur şi argint, perle mici, mari şi, desigur, mijlocii, dantele franţuzeşti, granate, sticloase, între trandafiri roz, bleu, crem sau albi, strasuri, ace, foarfece, bolduri etc… Între ţârâituri de telefon şi rezervări notate în fugă cu pixul ţinut după ureche, între oglinzi multe şi de nenumărate mărimi, între manechine care să-i servească de suport şi nervi de fecioare înlăcrimate sub privirile critice ale mamelor, între emoţii roz, bleu, crem sau albe… Între toate acestea, stăpână incontestabilă, adevărată vrăjitoare care transformă banalele fetişcane în frumuseţi divine este croitoreasa de mirese. Răbdătoare, uneori umilă şi alteori intransigentă, îndemânatică şi inventivă, găsind de fiecare dată cea mai bună cale de a camufla defecte sau de a scoate în evidenţăm calităţi, neobosită, punctându-şi micile observaţii cu glume care să şteargă ochi înlăcrimaţi şi complimente care să le readucă strălucirea, croitoreasa mireselor este fără îndoială cea dintâi persoană fără de care o nuntă n-ar putea avea loc. Mai presus de mame, soacre, prietene şi naşe, ea îşi rezervă dreptul de a hotărî cea mai importantă zi din viaţa unei mirese…