23 de micuţi instituţionalizaţi din Dolj sunt declaraţi adoptabili, însă jumătate dintre ei riscă să nu îşi găsească părinţi, deoarece au avut ghinionul să se nască bolnavi. Procesul de adopţie presupune nervi de oţel, răbdare pe măsură, cursuri la care familiile să înveţe ce înseamnă să fii părinte, atestări şi nenumărate evaluări şi reevaluări.
Nu au avut şansa de a aduce pe lume un prunc sau poate din dragoste prea mare pentru micuţi, alături de copiii lor biologici, au decis să mai crească un micuţ părăsit. Procesul de adopţie nu durează puţin, nu e simplu şi trebuie să îţi doreşti cu adevărat acest lucru ca să poţi duce la bun sfârşit „un proiect“ aşa de important. O dată ce ai trecut însă de toată birocraţia, ai obţinut chiar şi atestatul de „părinte“, uiţi toate problemele în momentul în care îi vezi chipul sau îl auzi spunându-ţi „mamă“… Auzim destul de des, din nefericire, de cazuri în care micuţi de doar câteva luni au fost lăsaţi în stradă de părinţi sau părăsiţi prin spitale. Nu de puţine ori aflăm de copii abuzaţi, bătuţi cu bestialitate de cei care le-au dat viaţă, neîngrijiţi, scoşi la cerşit. De cealaltă parte a baricadei se află familiile care tânjesc după copii şi care poate ar face orice pentru a deveni părinţi, dar care, de cele mai multe ori din motive medicale, nu au reuşit…
Cursuri pentru a deveni părinte
În România, procesul de adopţie este extrem de complicat: birocraţie, cursuri, luni de aşteptare până când, în sfârşit, copilul poate fi luat acasă, apoi zeci de zile de supraveghere, consiliere socială. Cei care doresc să adopte un copil trebuie să depună o cerere la sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, la Serviciul de Adopţii, locul unde se organizează chiar cursuri „de pregătire“ pentru familiile care doresc să fie atestate ca persoane apte să adopte. Această „şcolarizare“ pentru a deveni părinte este obligatorie. Aceste cursuri au ca scop pregătirea familiilor/persoanelor din punct de vedere psihologic, pentru asumarea rolului de părinte. „Pregătirea are în vedere valorizarea şi dezvoltarea abilităţilor parentale de care potenţialii părinţi adoptivi vor avea nevoie. Cursurile se desfăşoară în module şi sunt susţinute de specialiştii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, sprijiniţi uneori de cupluri care au devenit deja părinţi adoptivi şi care doresc să împărtăşească din experinţa lor celor care sunt abia la începutul procesului de adopţie“, a menţionat Cornel Băloiu, şef Serviciu Relaţii Publice din cadrul DGASPC Dolj. Pe lângă consilierea în sine, la cursurile de viitor părinte, familiilor le sunt prezentate teme precum „motivaţii şi aşteptări în adopţie, stadiile dezvoltării şi nevoile copilului, efectele instituţionalizării unui copil, formarea ataşamentului, pregătirea copilului pentru adopţie şi mutarea lui în familia adoptivă, rolurile părinţilor, metode de relaţionare şi disciplinare a copilului, când şi cum să-i spui copilului că este adoptat“. În urma absolvirii acestor cursuri, apoi a parcurgerii etapelor de evaluare şi consiliere psihosocială şi juridică individuală, cursanţii obţin atestatul de persoană aptă să adopte. Din acel moment, familiei îi poate fi încredinţat un copil. Asistentul social are dreptul să viziteze familia care doreşte să adopte, să comunice cu vecinii acesteia şi cu colegii de serviciu. Perioada de evaluare este de maximum 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare. Atestatul de părinte este valabil însă doar un an, în cazul în care familiei nu îi este încredinţat copilul dorit trebuind să revină la cursurile de atestare.
11 copii riscă să rămână instituţionalizaţi pe viaţă
În prezent, în cadrul DGASPC Dolj există 23 de copii adoptabili, cu vârste între trei şi 11 ani, copii care aşteaptă ziua când vor avea şi ei mamă şi tată. 11 din ei însă au şanse minime să îşi găsească părinţi, deoarece au probleme de sănătate. „În general, oamenii doresc să adopte bebeluşi sau copii de maximum un an. În prezent, 23 de familii au primit certificatul care să ateste că pot deveni părinţi. De la începutul anului au fost adoptaţi şase copii“, a adăugat Băloiu. Nu doar familiile sunt dornice să adopte copii, prin cererile depuse la sediul DGASPC Dolj se numără şi persoane singure, care au posibilităţi financiare şi care îşi doresc un copil. Există şi cazuri de asistenţi maternali profesionişti care, după ce au avut în plasament copii, au decis să îi adopte, nu s-au putut despărţi de aceştia şi au ajuns să îi iubească la fel ca pe copiii lor. Din momentul în care o familie ia acasă un copil adoptabil urmează alte etape postatestare. Potrivirea teoretică- pe baza informaţiilor referitoare la copil şi a aşteptărilor viitorilor părinţi în legătură cu vârsta, sexul şi situaţia psihosociomedicală a lui, se încearcă să îi fie găsită familia cea mai potrivită. Urmează apoi potrivirea practică- relaţionarea cu copilul. Familiei îi este stabilit un program de vizitarea a copilului, după fiecare întâlnire întocmindu-se rapoarte care cuprind reacţiile lui la vederea familiei, acomodarea şi acceptarea reciprocă. Apoi, încredinţarea în vederea adopţiei durează minimum 90 de zile, în această perioadă întocmindu-se alte rapoarte bilunare, referitoare la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţi. Aceste rapoarte sunt foarte importante, decizându-se practic dacă un copil rămâne în familia care l-a luat în îngrijire sau încredinţarea este anulată. La finalul perioadei de încredinţare, în cazul în care raportul este favorabil, responsabilul de caz şi psihologul întocmesc o situaţie finală, referitoare la evoluţia relaţiilor dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare, pe care o transmit instanţei competente în vederea încuviinţării adopţiei. Aici nu se termină însă totul, după încuviinţarea adopţiei de către instanţă prin sentinţă civilă definitivă şi irevocabilă, copilul şi familia adoptatoare fiind monitorizaţi postadopţie pentru minimum doi ani şi întocmindu-se rapoarte trimestriale. Astfel, procesul de adopţie poate dura peste un an…
Cine poate adopta
Pot adopta persoanele sau familiile care prezintă condiţii materiale şi garanţii morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului. Nu pot adopta decât persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cei pe care doresc să îi adopte.
