Peste 300 de olimpici şi-au prezentat viziunea lor asupra istoriei antice, medievale sau contemporane în cadrul olimpiadei naţionale de istorie. Doar unul a vorbit şi a dictat pagini întregi de istorie pentru că este nevăzător.
Laura Soare, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, a stat timp de patru ore şi a dictat unei profesoare rezolvarea subiectelor, pentru că liceeana nu a văzut niciodată chipurile personalităţilor istorice despre care vorbeşte. Cu toate că nu vede, Laura a încercat să demonstreze că această deficienţă nu este o piedică în calea performanţei. Singură într-o sală de clasă, cu o profesoară căreia îi dicta rezolvarea subiectelor şi cu alta care supraveghea, eleva a susţinut olimpiada de istorie la fel ca şi ceilalţi 315 olimpici. Afară, în parcul din curtea Colegiului Naţional „Ştefan Velovan“, Laura a devenit un personaj de poveste şi toţi doreau să o cunoască.
„Viaţa şi fericirea ei sunt şcoala, profesorii, colegii. Ţine mult la ei şi pentru ea a sta acasă este o pedeapsă. Este un copil deosebit care a învins această deficienţă şi care uneori chiar se amuză pe seama ei. Atunci când încurcă vocile colegelor sau nu îşi dă seama cu cine vorbeşte, nu se supără când i se spune. Are impresia că profesorii nu o văd când râde de gafele lor şi eu îi spun că, dacă ea nu îi vede, asta nu înseamnă că ei nu o văd pe ea. Se amuză copios şi îmi spune că am dreptate“, a povestit mama Laurei. Alături de ea, tatăl a completat: „Este extraordinară. Vorbeşte trei limbi străine, cântă la pian şi mai presus de toate iubeşte istoria şi religia. Tratează totul la nivel normal şi şi-a format un stil care o ajută să se facă ascultată şi apreciată“.
Laura a luat la testele naţionale 9,47 şi a intrat la clasa de filologie de la CN „Gheorghe Lazăr“, obţinând la matematică nota 8,60. „I-a fost foarte greu pentru că trebuia să vadă ecuaţiile şi atunci profesorul i-a scris foarte mare pe foaie şi i le-a pus în faţă, ca să vadă ceva. Nu are însă voie mai mult de zece minute să citească. A reuşit însă să ia notă mare, la fel cum reuşeşte şi la teze, când dictează unui profesor, sau la testări când este ascultată de profesor, în loc să dea lucrarea scrisă. Ei însă i se pare mult mai uşor aşa şi îi compătimeşte pe colegii ei care dau lucrări. Ca să o ajutăm, noi îi citim sau înregistrăm lecţiile şi ea le ascultă, dar uneori vine cu lecţia învăţată pentru că este foarte atentă“, a spus mama Laurei.
„Îmi plac istoria şi competiţia“
Pentru a o ajuta să se pregătească pentru olimpiadă, mama i-a înregistrat Laurei toate cele şase manuale alternative şi i-a citit aproximativ zece cărţi de istorie. „Îi place mult istoria. Despică firul în patru, caută explicaţii, face analogii şi îşi imaginează cum a fost atunci şi de ce oamenii politici au luat asemenea decizii“, a menţionat mama.
Povestea este însă întreruptă de un organizator care îi anunţă pe părinţi că trebuie să meargă să îşi ia copilul din sală. Încet, ajutată de părinţi, Laura a coborât scările liceului şi ne-a întâmpinat zâmbind. „Subiectele mi s-au părut dificile, dar interesante. A fost o experienţă deosebită şi vreau să merg în fiecare an la olimpiadă pentru că îmi plac istoria şi competiţia. Pentru facultate aş avea două variante: fie istorie, fie teologie pentru că, la fel cum iubesc istoria, iubesc şi marile religii“, a spus sigură pe ea Laura. Înainte de a urca în maşină, Laura ne-a făcut cu mâna şi a spus zâmbind: „Succes în activitatea dumneavoastră jurnalistică!“.
